Stiri Si Informatii

28 de ani, zi istorică pentru Sibiu

0 3.009

În data de 21.12.1989, Dragomir ordonă – începând cu orele 10:00 – scoaterea militarilor din subordine în municipiul Sibiu, pentru confruntarea cu manifestanţii, aceste forţe fiind secondate în scurt timp de pompieri şi soldaţi ai batalionului de Securitate Sibiu. Primele victime apar odată cu sosirea unuia din detaşamentele de elevi. Militarii au fost întâmpinaţi cu huiduieli, pietre şi sticle incendiare. “În acesta situaţie, cpt. Teodorescu Cristian a ordonat foc de avertisment, ordin executat de subordonaţii săi. În aceste moment se înregistrează primele victime la Sibiu”

La Sibiu în 1989 a fost baie de sânge. Armata a tras din toate poziţiile, a jucat toate rolurile posibile, înainte şi după 22 decembrie. Cei care au semănat însă teroarea în oraş sunt „oamenii în negru”, ascunşi printre demonstranţi şi în podurile caselor. Câţiva au fost prinşi şi rapid eliberaţi, după ce au prezentat legitimaţii de grăniceri.

Bilanţul tragic al Revoluţiei de la Sibiu cuprinde 99 de morţi şi aproape 200 de răniţi. Consumul de muniţie a fost imens: peste un milion de cartuşe. În anii care au urmat, situaţia a fost analizată în tot soiul de comisii, iar justiţia a instrumentat mai multe dosare voluminoase. Cu toate acestea, Revoluţia de la Sibiu are şi acum enigmele sale, rămase încă neelucidate.

În ultimele zile ale anului 1989, Sibiul a fost „scena” pe care s-au derulat unele dintre cele mai dramatice episoade ale Revoluţiei. O tragedie care a avut la bază un scenariu ciudat în care Armata, acţionând unitar, asemenea unui personaj colectiv, a jucat, rând pe rând, atât rolul eroului negativ, cât şi pe cel al eroului pozitiv. Aflate sub comanda lt.col. Aurel Dragomir, care avea funcţia de şef al garnizoanei, unităţile militare din oraş au participat, între 21 şi 22 decembrie, la reprimarea mişcărilor de protest ale localnicilor.

Apoi, începând cu după-amiaza de 22 decembrie 1989, aceiaşi militari au trecut brusc de partea Revoluţiei şi s-au implicat masiv în straniul război dus contra „teroriştilor”. În anii care au urmat, Aurel Dragomir a parcurs şi el o „traiectorie” la fel de întortocheată. Mai întâi a fost considerat un adevărat erou, simbol al luptei contra „teroriştilor”.

Ceva mai târziu, a ajuns pe mâna justiţiei care, după anchete deosebit de complexe, care au durat câţiva ani, l-a transformat în inculpat, trimis în judecată pentru comiterea unor fapte deosebit de grave. Rechizitoriul dosarului 59/P/1998, precum şi declaraţiile multora dintre sibienii care au participat la Revoluţie, constituie o „radiografie” complexă a acelei perioade dramatice.

În noaptea de 22-23.12.1989, precum şi în zilele următoare, în municipiul Sibiu a continuat să se tragă. Aceasta s-a datorat stării generalizate de confuzie şi nesiguranţă, informaţiilor nereale ce au fost vehiculate chiar şi prin mass-media, zvonurile alarmate răspândite de diverse persoane neidentificate, suspiciunii generalizate care a făcut ca gesturi minore să fie hiperbolizate. Starea de panică şi nesiguranţă a fost amplificată de un nou element reprezentat de ridicarea în aer a elicopterelor UM 01989 Sibiu, care au executat foc cu mitralierele de la bord la nivelul unor clădiri de unde se presupunea că se trage de către elemente diversioniste. De asemenea, s-au constatat carenţe în conducerea trupelor. Astfel, în multe cazuri, militarii, surescitaţi datorită stresului prelungit la care au fost supuşi, au deschis focul din propria iniţiativă, de multe ori nejustificat. S-au înregistrat cazuri în care persoanele care locuiau în vecinătatea unităţilor militare au fost împuşcate în casele lor, crezându-se că de acolo s-a tras asupra unităţilor militare”

Comentarii

comments

Lasă un răspuns