Stiri Si Informatii

Cârţa – legenda pârâului care nu îngheaţă niciodată, un braţ artificial al râului Bâlea

0 2.099

Cărța, aflată la aproximativ 50 de kilometri de Sibiu, fosta abaţie a fost întemeiată undeva în jurul anului 1.200 de un grup de călugări cistercieni. Despre cistercieni se ştie că, atunci când se călugăreau, trebuiau să promită castitate, sărăcie şi ascultare. Purtau rase albe, nu aveau dreptul să poarte pantaloni iar tăcerea era considerată o virtute.

Posteau, iar singura carne pe care o puteau consuma era cea de peşte.    Cistercienii ştiau să facă baraje, lacuri în care să ţină peştele, ştiau să citească în latină, greacă, ebraică, ştiau să ţină slujbe, să boteze, să îngroape, să cunune. Aveau arhitecţi, meşteşugari de toate felurile. În materie de agricultură au fost pionieri adevăraţi. Au mai adus cu ei din Burgundia viţa-de-vie, au aclimatizat-o şi au altoit-o pe butaşi de aici cărora nu le îngheţau rădăcinile iarna.

Morăritul era ocupaţie de bază iar pământul unde se aşezau trebuia să fie ”nerâvnit de altcineva”, să fie o mlaştină sau un pământ arid. În zona lor de influenţă erau singurii care făceau mori, iar cine vroia să macine trebuia să o facă la ei şi să dea ”uiumul”, să aibă o sursă de venit garantată. În zona Cârţei, cistercienii au avut 10 sate în subordine, nemţeşti şi româneşti, sate catolice dar şi ortodoxe.

La Cârţa, în mlaştină, piatra a fost adusă de pe malul celălalt al Oltului, de la aproape 7 kilometri distanţă, iar moara a fost aşezată pe un canal, un braţ artificial al râului Bâlea pe care ei l-au deviat. Astăzi, prin curtea casei parohiale aflată în imediata vecinătate a bisericii curge un pârâiaş despre care se spune că nu îngheaţă niciodată.

În 1241, fiind nefortificată, biserica a fost distrusă de către mongoli iar zidurile care se mai văd şi acum au fost făcute după acest an. Ultimul abate al mânăstirii a fost ” un vienez foarte orgolios, cu puţine gânduri clericale dar cu foarte multe politice”, care ajuns să se certe inclusiv cu Matei Corvin. Acesta din urmă a şi închis de altfel mânăstirea, în 1474.

Sursă www.historia.ro

Comentarii

comments

Lasă un răspuns