Gherdeal – de aproape, e un sat „fantomă” sau satul pustiu

0 1.646

Gherdeal/Gürteln este un sat în județul Sibiu. Unii ar spune că a fost odată un sat, astăzi mai este doar un loc pustiu, cu schelete de case măcinate de timpuri și singurătate. Unele case părăginite de-abia mai stau în picioare, animate de speranța unor noi stăpâni. Altele s-au prăbușit ostenite, sub povara pustietății. În unele locuri mai mijesc din hățiș doar resturi  de ziduri sângerii ca niște dinți măcinați de carii.

Din Bruiu, comună aflată la aproximativ 60 de kilometri de Sibiu, drumul cotește pe un ”pod strâmb”, cum îi spun localnicii, apoi printr-o pădure pentru ca, la ieșire, să șerpuiască printre dealuri verzi, în decor și tăcere de poveste.  Nostalgia e un sentiment straniu și vulgar, amintirea și durerea unei fericiri pierdute. Nu poți vorbi despre ea fără să cazi în sentimentalism. Și totuși, pentru mâna de bătrâni din Gherdeal, și pentru alții asemenea lor din alte sate pustiite, e singura realitate în care pot trăi. Un loc unde sintagma „sat uitat de lume„, folosită adesea pentru a descrie viața multor sate din Transilvania, capătă alte semnificații.

Căutând pe internet, veți găsi despre Gherdeal titluri dezolante precum: La Gherdeal, fiecărui locuitor îi revin 12 caseGherdeal șapte fumuriPovestea ultimilor sași din Gherdeal, etc. Pare un sat în care lumea s-a sfârșit, de unde toți s-au risipit care încotro, în care au mai rămas locuitori de numărat pe degete: vreo doi-trei sași și cam tot atâția români. Toți bătrâni, bolnavi, izolați de lume. Foarte singuri. Alți câțiva vin și pleacă, pe timp de vară.

La Gherdeal nu prea contează dacă e marți sau duminică, zi de lucru sau de sărbătoare. Toate zilele sunt la fel. Deznădăjduiți, oamenilor le-au mai rămas doar amintirile. În ceasurile nesfârșite de iarnă, când timpul se dilată nemilos, bătrânii din Gherdeal se leagănă alene pe ritmul fanfarei al cărei ecou li se prelungește dureros în gând, visează cu ochii deschiși la zarva copiilor de pe uliță, râd la gafele pe care le făceau cei din trupa de teatru, înainte să înceapă balul. Se răstesc și se tânguie la chipurile de pe pereți.

Depănând firul istoriei până la începuturi, aflăm că denumirea satului este legată de numele unei femei, Gertrud, care ar fi întemeiat așezarea menționată în 1332 ca Valle Gertrude. Pe de altă parte, numele german, de Gürteln (curea, brâu), ar avea legătură cu peisajul natural, Gherdeal fiind ocrotit de jur împrejur de un brâu de dealuri împădurite.

Greu de spus care va fi soarta Gherdealului sau a altor asemenea sate, dar cât timp niște tineri se aventurează în labirintul deznădejdii ca să reconstruiască viață din dărâmături, povestea merge mai departe.  În alte timpuri, sub alte forme, fără minotauri ai trecutului. Și poate acei doi-trei bătrâni care au rămas aici vor mai apuca să vadă minunea.

Foto: Daniel Frățilă

Sursa Povesti Sasesti

Comentarii

comments

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns