Poplaca – satul care era condus de patru juraţi şi 16 bătrâni

0 4.130

Timpul precis când s-a format această aşezare nu se cunoaşte. Cert este că în intravilanul comunei – partea sa cea mai veche,cu ocazia unor săpături pentru fundaţii s-au descoperit unele unelte datând din neolitic.

Lipsa unor săpături arheologice sistematice, ca şi lipsa documentelor (sau nedescoperirea lor încă) nu ne permit să ştim prea multe despre trecutul îndepărtat al localităţii. Putem susţine însă că, la colonizarea saşilor de către regii unguri, Poplaca era un sat liber ca toate satele româneşti din zona Sibiului. Şi dacă admitem ideea că sudul Transilvaniei nu a fost “Tera desertum”, atunci deducem uşor că împroprietărirea noilor veniţi s-a făcut în detrimentul elementului românesc autohton care treptat, treptat şi-au văzut diminuate sau pierdute câmpurile, păşunile, pădurile, munţii. Sporirea privilegiilor şi abuzurile au condus la revolte. Măsurile luate împotriva românilor ce îndrăzneau să-şi apere drepturile au fost foarte dure: în 1583 conducătorii saşilor au hotărât pedepsirea poplăcenilor cu spânzurătoarea dacă vor cuteza să taie vreun lemn din pădurea lor. Aceasta cu toate că delegaţii satului Poplaca au declarat că ei şi părinţii lor folosesc aceste locuri de sute de ani.

Până la jumătatea secolului al XIX-lea treburile satului erau conduse de patru juraţi şi 16 bătrâni.Dintre cei patru juraţi,unul era judele. Pentru purtarea scriptelor era însărcinat un om cu ştiinţă de carte, de obicei un dascăl.În a doua jumătate a secolului al XIX-lea din 1886 şi până la sfârşitul primului război mondial, reprezentanţa comunală era compusă din 28 de membrii, jumătate aleşi de popor şi jumătate numiţi de către pretură pe baza impozitului datorat statului, oameni cu stare materială bună,numiţi “virilişti”.Pe lângă forul conducător menţionat, pentru conducerea treburilor zilnice satul avea următorii slujbaşi: primar (jude), viceprimar (colector-dăjdar), notar, cassar (comornic), vornic de câmp, vornic de pădure, poliţai, tutor orfanal, juraţi (preţuitori – ghiciuluitori), moaşe, pârgar, curier poştal, boacteri (paznici de noapte aleşi pe un an), jutari de câmp şi păstori de vite (aleşi pe un an).

Cu unele mici modificări acest sistem de administraţie s-a menţinut şi între cele două războaie mondiale.

În 1584 din comună liberă, Poplaca a devenit supusă oraşului Sibiu fiind obligată a ajuta la lucrări de clădire a oraşului şi de a servi cu “fugari” în timp de război. Situaţia poplăcenilor nu s-a schimbat nici după ocuparea Transilvaniei de către austrieci, deşi în Conscripţia din 1721-1722 Poplaca era declarată “sat liber care nu datorează nimănui nimic”.

Lupta pentru redobândirea pământurilor şi a drepturilor pierdute a fost deosebit de grea şi multă vreme fără rezultatele dorite. În septembrie 1786 la Viena s-a judecat procesul intentat de poplăceni comunelor Cristian, Turnişor şi magistratului de Sibiu. S-a constatat că plângerile erau întemeiate. Prin decretul împăratului Iosif al II – lea, Poplaca a fost declarată sat liber. Izbânda nu a fost reală căci în februarie 1805 reprezentanţii “liberului şi regescului” sat Poplaca, Stan Ciontea şi Stan Vlad au făcut un nou memoriu către împăratul austriac, dar fără rezultat. Situaţia a continuat până după Marea Unire când starea de lucruri s-a îndreptat parţial în urma evenimentelor ce au avut loc, dar şi a noi şi lungi procese cu Cristianul şi Turnişorul.

Denumiri vechi ale comunităţii
Bibliografie: Dicţionarul Numirilor de localităţi cu poporaţiune română din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş întocmit din încredinţarea Asociaţiei Pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, de Silvestru Moldovan, Nicolae Togan – Ediţia II – a, Sibiu 1919 – Editura Asociaţiunii, Tipografia Liberă Orăştie.

Poplaca, Popláka, Gunzendorf (Numire ieşită din uz în 1919), comună, judeţul Sibiiu, plasa Sibiiu, locuitori 2515, români, parohie greco-ortodoxă (Sibiiu), poşta în Sibiiu (Nagyszeben)

Bibliografie:Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania – Coriolan
Suciu- Editura Academiei R.S.R., 1966, 2 volume.

Poplaca, ung.Popláka, germ.Gunzendorf, raionul Sibiu, regiunea Braşov.
1488 Gonczesdorff 1805 Popláka
1508 Gomczesdorff 1850 Popláka
1733 Poplaka 1854 Paplaka, Gunzendorf, Poplaca

Sursa http://www.comunapoplaca.ro/

Foto Ovidiu Sopa

Comentarii

comments

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns