Stiri Si Informatii

„Sibieni vs Olteni” Doze mici şi zilnice de amatorism şi rasism.

Autor David Păun

0 45.704
Sibiu…ce oraş frumos, nu-i aşa? Fostă capitală culturală europeană, şomaj care tinde spre zero, salarii bune şi istorie îmbelşugată. Cam atât, din păcate.

Sunt de aproape trei ani în oraşul ăsta „idilic” şi mi-e până peste cap, sincer. De fapt, mirajul ăsta cu „vaaai, merg la Sibiu! E cel mai bun loc în care poate sta un student!” m-a ţinut trei luni de zile. Atât.

Nu mă înţelege greşit, mi-am făcut câţiva prieteni aici (acum îi pot număra pe degetele de la două mâini, ce bine), dar opt din zece oameni sunt de cea mai joasă speţă. Înainte să continui, vreau să ştii că îmi asum fiecare cuvânt scris aici. Nu scriu la comanda nimănui şi nu am niciun interes să mint.

Unde eram? A, da.. la oameni. Îţi jur pe ce am eu mai scump că nu am văzut nicăieri (şi m-am plimbat destul de mult până acum) oameni mai rasişti, limitaţi, unilaterali şi mai plini de ei ca în Sibiu. Zici că aici s-au pus bazele civilizaţiei contemporane. Oraşul e frumos, într-adevăr, dar dacă nu eşti sibian, ai încurcat-o. Nu eşti acceptat din cauza a ceea ce scrie pe buletin. Şi mai ales (aici am vrut să ajung de când am scris primul rând) dacă eşti oltean.

Cum să-ţi zic eu, oamenii ăştia ne urăsc doar pentru simplul fapt că existăm. Au şi creat un fenomen numit „invazia sudiştilor” (ceva gen islamizarea Europei, dar la cote mai mici). Probabil că din cauza frustrărilor zilnice şi a lipsei de viziune şi toleranţă, au găsit şi motive:

  • ocupăm locurile de parcare ( de parcă e vina noastră că administraţia locală, deşi are un excedent bugetar care a atins un nivel record în ultimii doi ani, sparge banii pe camere de supraveghere de mii de lei în loc să facă parcări) ;
  • lucrăm pe bani puţini ( asta mă face să râd de fiecare dată. Am lucrat şi pe 800 de lei şi nu am plâns, sincer. Dar e uşor să te plângi când ego-ul tău este mai mare decât populaţia Chinei, nu?);
  • BMW-urile cu număr de VL (este doar o marcă de maşini nemţească, de calitate superioară. Nu văd care este problema. Ar trebui să mai scoată lumea capul din cochilie şi să dea o fugă la Constanţa, de exemplu. Trece câte un Porsche la fiecare 30 de secunde pe acolo);
  • vorbim cu perfectul simplu ( înţelesei că nu vă plăcu de noi când ajunserăm aici, dar este un timp verbal care se studiază prin clasele a şaptea sau a opta, dacă nu mă înşel. Luaţi câte o gură de praz, să vă mai treacă).

Şi poate că te întrebi de unde toată ura asta (sincer, nici eu nu ştiu). Îţi spun sigur că nu suntem chiar nişte barbari nenorociţi şi primitivi. Avem istorie, turism, locuri de muncă şi (poate pare greu de crezut) avem şi curent electric aici. Cred că singurul lucru negativ pentru care este renumită Vâlcea este denumirea de Hackerville (chiar dacă o parte dintre băieţii care au spart baze de date internaţionale lucreză la NASA şi Pentagon acum).

Revenind la Sibiu, am observat că ura asta pentru oamenii „extracomunitari” este alimentată, mai ales, de presa locală. Studiez Jurnalism la ULBS, nu spun prostii, crede-mă (din cauza faptului că mereu atrag atenţia cu privire la modul de abordare a subiectelor, viitorul meu în presa locală este compromis. De aceea voi pleca la Bucureşti). Oamenii sunt trataţi altfel, iar asta denotă amatorismul…pardon, profesionalismul din presa locală. Dacă are loc o infracţiune şi făptaşul nu este sibian, articolul începe cu „un moldovean/oltean/doljean/vâlcean/ieşean a….”, iar dacă este din Sibiu, se începe cu „un bărbat/o femeie…”. La polul opus sunt oamenii care au realizări. Dacă cel sau cea care afăcut ceva notabil este din Sibiu, se începe cu „sibianul/sibianca…”, iar dacă este cineva din afară, se începe cu…a, stai… nu se scrie despre asta.

Am organizat, împreună cu colegii mei şi două cadre universitare, o întâlnire cu presa din Sibiu. Când am ridicat problema menţionată mai sus, mi s-a răspuns „o facem pentru numărul de vizualizări”. O minciună sfruntată servită naivilor care o cred. Dacă meseria asta îmi va cere să arunc cu noroi în cineva doar pentru nişte bani în plus, iau în calcul un job pe plantaţiile de căpşuni din Spania.

Am scris cam mult…dar mai am două idei şi termin, promit. Erau amplasate prin Sibiu nişte pancarte (cred că aşa le zice) pe care scria „Sibiu – oraşul bunelor maniere” (fuck off, nici vorbă de aşa ceva).  Sunt străzi cu mormane de gunoi pentru că oamenii nu aruncă la coş, sunt tot felul de dubioşi care agresează verbal şi fizic lumea, tentativa aia de clown din centru are vocabularul unui puşcăriaş rus iar taximetriştii sunt care mai de care mai murdari, plus că regulile de circulaţie sunt făcute doar pentru începători, nu?

Ultimul lucru pe care vreau să îl punctez are legătură cu ULBS-ul. Universitatea asta ţine oraşul în viaţă, jur. Mii de studenţi vin aici anual. Probabil că eşti un om inteligent, fă un calcul: mii de chirii, taxe, maşini, consumatori şi sute de plătitori de restanţe. Asta este reţeta succesului. Chiar dacă spaţiile de cazare sunt, în două cazuri, sub orice critică, nimeni nu se plânge. De ce? Nu au altă variantă. Oricum, glumele şi subtilităţile legate de locul de origine sunt ca la ele acasă în clădirile ULBS-ului, dar nu voi vorbi despre asta acum.

Ca o concluzie a romanului scris mai sus, dacă aş mai avea 19 ani, nu aş veni la Sibiu nici dacă ar fi ultimul centru universitar din lume. Nu sunt singurul care este de părere că oraşul ăsta e supraevaluat şi plin de frustraţi care se lasă amăgiţi de pastiluţele livrate de presă. Doze mici şi zilnice de amatorism şi rasism.

Oraşul bunelor maniere…

Text David Păun

 

Comentarii

comments

Lasă un răspuns