500 de ani de la moartea lui Neagoe Basarab

„𝑁𝑒𝑎𝑔𝑜𝑒 𝐵𝑎𝑠𝑎𝑟𝑎𝑏 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑢𝑛𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑐𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑑𝑜𝑚𝑛𝑖 𝑎𝑖 𝑛𝑜𝑠̦𝑡𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖𝑚𝑒” 𝐼𝑜𝑎𝑛 𝐵𝑜𝑔𝑑𝑎𝑛

Neagoe Basarab a fost unul dintre domnitorii de referință ai istoriei noastre naționale. A fost preocupat, în principal, de creșterea economiei și a comerțului Țării Românești. Una dintre măsurile luate de acesta pentru dezvoltarea comerțului a fost acordarea de privilegii negustorilor din Sibiu și Brașov și reorganizarea vămilor.

Deși era adeptul plății tributului către otomani și păstrării unor relații de pace cu aceștia, măsurile economice impuse de domnitor au dus la o creștere a veniturilor și a nivelului de trai și o substanțială creștere demografică a țării.

Neagoe Basarab a acordat o mare atenție culturii, domeniu în care s-a remarcat prin sprijinul direct acordat pentru tipărituri. În 1512 a fost tipărit Evanghelierul conceput de Macarie în limba slavă, în două ediții, fiind a treia carte apărută în Țara Românescă în această epocă. Remarcabilă rămâne, peste veacuri, opera Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosire, un adevărat „monument de literatură, politică, filosofie și elocvență” după cum afirma istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu. Deși a ajuns la noi printr-o variantă de secol al XVII-lea, când textul slavon al lui Neagoe Basarab a primit veșminte românești, opera este una deosebită și completă pentru acea epocă, fiind un adevărat manual (primul manual din cultura română) pentru formarea viitorului domn.

Neagoe Basarab a acordat o mare importanță domeniului spiritual ctitorind numeroase biserici precum cea de la mănăstirea Curtea de Argeș, dar și refacerea și înzestrarea unor biserici și mănăstiri mai vechi precum Tismana, Cozia, Târgoviște, Cotmeana sau Snagov. Un suport financiar important a fost acordat mănăstirilor de pe Muntele Athos, iar Patriarhia din Constantinopol și cea din Ierusalim au beneficiat de pe urma generozității domnitorului muntean.

Neagoe Basarab a murit la 15 septembrie 1521 și a fost înmormântat în biserica de la Curtea de Argeș, fiind canonizat în anul 2008 și sărbătorit pe 26 octombrie. Soția sa, doamna Elena, s-a călugărit după moartea domnitorului, iar o mare parte a vieții și-a trăit-o la Sibiu, unde a trecut la cele veșnice la 30 ianuarie 1554, răpusă în marea epidemie de ciumă care a făcut pestre 3200 de victime în oraș.