VIDEO – „Era omul soluțiilor, omul bunătății rare”- Portretul Deliei Stoicescu, așa cum îl păstrează în suflet soțul ei

Moment încărcat de emoție la Sibiu, unde Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 1 a primit oficial numele Deliei Stoicescu, profesor îndrăgit, mentor și reper pentru generații de elevi și colegi din învățământul special. Evenimentul a fost marcat de amintiri, lacrimi și cuvinte ce au celebrat o viață trăită cu bunătate, modestie și dragoste față de copii.

O iubire începută în 1981

În cadrul ceremoniei, Radu Stoicescu – soțul Deliei și partenerul ei de viață timp de patru decenii – a rememorat începuturile poveștii lor: „La una dintre reuniunile cu partenerii noștri de la Teologie sau Școala Militară, într-un noiembrie târziu, în anul 1981, s-au cunoscut doi tineri: Radu Stoicescu și Delia Bumbescu. Două jumătăți de sferă care se căutau. S-au găsit. Se știe ce a urmat după doi ani.”

El a povestit apoi, printre lacrimi, momentul întâlnirii care le-a schimbat destinul:

„În urmă cu 44 de ani, într-o sală de sport, la reuniunea Liceului Pedagogic cu o clasă de la Școala Militară. Un elev de la Școala Militară, în anul doi, întâlnește o elevă în anul trei de la Liceul Pedagogic. Delia nu ar fi vorbit niciodată cu o foaie în față, deși își lua mereu notițe. Găsea o bucățică de hârtie goală printre altele scrise – chiar și în bucătărie – și punea un gând pe ea, îl împărtășea, îl întorcea pe toate fețele. Asta făcea: întorcea cuvintele pe toate fețele. Lua o imagine și o explica tuturor în felul ei.

Când făcea o prezentare în PowerPoint, avea multe imagini pe care mi le arăta, iar eu o întrebam: ‘Păi și nu scrii nimic?’ Iar ea zicea: ‘Nu am cum să fiu încorsetată de cuvinte’. Așa am încercat să fac și eu, dar pentru asta mi-am luat măsuri și am pus câte o bucată de hârtie în fiecare buzunar.

Delia spunea întotdeauna o glumă. Când vrei să spui lucruri serioase, le mai spui și sub formă de glumă. Și acum, dacă ar fi cu noi aici, ar zâmbi și ar zice: ‘Ce vorbesc ăștia despre mine? Doamne ferește!’ Așa ar fi zis!”

Mesajul pregătit acasă, în liniște, „doar eu cu gândul la Delia”

Din cauza emoțiilor puternice, Radu Stoicescu a decis să citească un mesaj pregătit în tihnă: „Vă mulțumesc tuturor pentru cuvintele rostite astăzi și pentru acest moment dedicat Deliei. Pentru familia noastră, acest moment este mai mult decât o ceremonie. Este o dovadă că Delia a lăsat în urmă oameni, proiecte și suflete cărora le-a marcat viața.

Delia a fost un om al faptelor, al modestiei și al unei bunătăți rare. Așa au cunoscut-o colegii, așa au simțit-o copiii, așa au respectat-o tinerii colegi pe care i-a încurajat, sprijinit și influențat fără să se considere vreodată mai presus decât ei.

În primii ani ca educatoare rămânea după program și făcea binele în tăcere: gesturi mici, dar pline de grijă. Ascunsă într-o debara la Casa de Copii, croșeta rochițe pentru păpușile fetițelor, iar când mama soacră întreba: ‘Unde este Delia? De ce nu a venit până la ora asta?’, sora ei spunea că este în debara ca să croșeteze rochițe.

Nu se plângea niciodată că are de lucru și nu s-a lăudat niciodată cu realizările ei. Nici eu nu mai știam câte realizări avea. Nu defila cu realizări. I se părea firesc să muncească până târziu, în weekend sau în concediu, și nu știu să fi refuzat vreodată pe cineva.

De multe ori, când veneam din misiuni, îi spuneam că vorbeam mai mult la telefon când eram plecat decât atunci când eram acasă. La ora 00:00, la 1 noaptea, ea încă scria.

Am întrebat familia cum ar descrie-o în câteva cuvinte, iar acestea sunt: bunătate, înțelegere și iubire necondiționată. Mama găsea ceva de iubit în fiecare om și în fiecare loc. I-a făcut pe toți fericiți.

Era omul soluțiilor. În ea au încăput toate rolurile unei vieți: fiică, soră, soție, mamă, bunică – și pentru fiecare avea timp, un sfat și un gând bun. De aceea, gestul de a da numele acestei școli reprezintă recunoașterea unei vieți trăite pentru toți, cu modestie și cu bunătate.

Vreau să îi mulțumesc cu recunoștință domnului Mihai Copăceanu, cel care a avut inițiativa, Consiliului Județean Sibiu și doamnei președinte Daniela Cîmpean pentru că au susținut acest pas important.”**

Pomii care vor păstra vie amintirea Deliei

Pentru a marca momentul, președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, împreună cu familia Stoicescu, au plantat doi copaci în curtea școlii, oferiți de Asociația Savori de Roza. Acțiunea este doar începutul unei campanii mai ample, ce va continua în primăvară, în cadrul proiectului „Livezi comunitare”.

Radu Stoicescu a încheiat cu un mesaj simbolic:

„Plantarea pomilor cred că este partea cea mai frumoasă a zilei, deoarece pomii cresc încet și sigur, exact așa cum crește binele pe care un om îl lasă în urma lui. Sper ca peste ani, când vor fi mari, să le amintească tuturor nu doar de numele Deliei, ci de felul ei de a fi: blând, hotărât și mereu în slujba copiilor. Vă mulțumesc tuturor pentru prezență, pentru respect și pentru că o păstrați vie, aici, în această școală. Mulțumesc.”