La Copșa Mică, într-un spațiu care a devenit un reper pentru dresajul canin de performanță, se pregătesc câini pentru forțele de operații speciale, inclusiv pentru structuri NATO. În spatele acestei activități se află Liviu Obrejan, instructor canin cu peste un deceniu de experiență, omul care a transformat pasiunea pentru câini într-un mod de viață.
Liviu Obrejan a început dresajul canin în anul 2010, convins că lucrul cu animalele nu poate fi făcut „după ureche”. A participat la seminarii, cursuri și workshop-uri, a învățat constant și a decis să își testeze munca în competiții naționale și internaționale. „Eu m-am apucat de dresaj din 2010, am participat la seminarii, cursuri, work-shop-uri, am fost în foarte multe locuri, din dorința de a învăța cât mai multe”, spune acesta.
Drumul nu a fost ușor. După ani petrecuți în construcții, Liviu a luat decizia radicală de a renunța la siguranța unui loc de muncă stabil pentru a se dedica exclusiv dresajului canin. „Lucram în construcții, dar a venit momentul să o iau pe alt drum. Dresajul nu este o muncă ușoară, implică timp, răbdare și dedicare. Ai nevoie de implicare, timp, răbdare, trebuie să înveți tot timpul”, explică el.
Relația om–câine, cheia performanței
Pentru Liviu Obrejan, succesul nu stă doar în tehnică, ci în relația dintre om și câine. Dresajul nu înseamnă comandă și supunere mecanică, ci construirea unei legături reale. „Degeaba stai în ograda ta și crezi că ești cel mai tare, dacă nu certifică cineva calitatea”, subliniază el, explicând că rezultatele reale apar doar atunci când munca este testată în condiții concrete.
Această legătură este esențială mai ales în cazul câinilor folosiți în misiuni speciale: pază, căutare-salvare, intervenții tactice. „Tot dresajul are la bază această legătură. Dacă nu există legătură bună, rezultatele nu vor fi cele așteptate”, afirmă instructorul.
Psihologia canină, un capitol esențial
Un rol important îl joacă și psihologia canină, un domeniu adesea ignorat. Liviu Obrejan explică faptul că un câine „se concentrează mental mult mai repede decât noi, dar nu duce cât poate un om”. De aceea, starea câinelui este esențială: „Câinele trebuie să fie într-o stare de relaxare, când e plimbare să fie plimbare, când e muncă să fie muncă”.
Evaluarea câinelui se face în funcție de numeroși factori: rasă, vârstă, sex, temperament. „Trebuie să cunoști câinele și ce anume vrei să faci cu el azi, mâine, peste un an. Câinele nu acționează, câinele reacționează”, punctează Liviu.
Selecția, marea problemă din România
Un alt aspect sensibil este selecția câinilor. În timp ce în alte țări acest proces este riguros, în România lucrurile sunt încă deficitare. „Din păcate, în România, la nivel de selecție avem un nivel scăzut. Orice crescător vine cu pui în piață, vinde, dar nimeni nu selectează pentru ce sunt acei câini buni”, spune Obrejan.
Lipsa selecției duce la probleme grave: câini nepotriviți pentru muncă, abandonuri, eșecuri în dresaj. „Cu toată munca, acel câine nu va apăra niciodată nimic. E nevoie de o selecție riguroasă. Pe de altă parte, câinele trebuie să ajungă la omul potrivit”, avertizează el.
Copșa Mică, centru de pregătire
La Copșa Mică, aceste principii sunt aplicate zilnic. Aici se antrenează câini pentru diferite structuri, inclusiv pentru misiuni speciale. Totul pornește de la ideea de echipă: om și câine, aceeași direcție, același scop. „E greu să faci o echipă atâta timp cât omul are o direcție, iar câinele altă direcție”, spune Liviu Obrejan.
Pentru el, dresajul canin nu este doar o profesie, ci o responsabilitate. O muncă ce presupune disciplină, cunoaștere și respect față de animal. La Copșa Mică, dincolo de comenzile învățate, se construiesc relații care pot face diferența, inclusiv în situații limită, acolo unde fiecare reacție contează.
Comentariile sunt închise.