Valentin Ivan, bunic pentru a treia oară: „A fi bunic este toată bucuria și dragostea pe care Dumnezeu le poate da unui om”

„Împărtășesc cu voi, cu inima plină de emoție și recunoștință, bucuria pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o: astăzi am devenit bunic pentru a treia oară!”, a scris Valentin Ivan.

Tudor-Ioan a venit pe lume sănătos, iar pentru întreaga familie este un nou început, o nouă bucurie și, așa cum spune edilul, încă o binecuvântare.

„Daria și Darius ne-au dăruit un dar neprețuit – un băiețel sănătos, Tudor-Ioan, venit pe lume să ne umple familia cu și mai multă iubire, lumină și speranță.”

Mesajul publicat astăzi capătă însă o emoție aparte dacă ne întoarcem la începutul lunii martie, când, în cadrul seriei noastre de interviuri video „De vorbă cu primarul. Pe-nțelesul tuturor”, l-am provocat pe Valentin Ivan să lase pentru câteva momente administrația deoparte și să vorbească despre omul din spatele funcției.

L-am întrebat atunci ce este mai grea: meseria de primar sau cea de bunic.

Răspunsul său a fost, de fapt, o mărturisire despre familie, despre timpul pe care nu îl mai poate întoarce și despre bucuria pe care o descoperă alături de nepoatele sale.

„Mulțumim Lui Dumnezeu pentru această binecuvântare, pentru că ne-a dat două nepoțele și o să mai vină unul sau una. O să aflăm în perioada următoare cu ce ne va mai binecuvânta Dumnezeu din partea fetei noastre.”, ne declara atunci Valentin Ivan.

Nu știa încă dacă următorul copil care avea să vină în familie va fi băiat sau fată. Astăzi știe. Este băiat și îl cheamă Tudor-Ioan.

În luna martie, Valentin Ivan vorbea cu sinceritate despre diferența dintre responsabilitatea de primar și cea de tată sau bunic.

„Să știți că meseria de primar, dacă nu o privești din punct de vedere al funcției, ci din punct de vedere al responsabilității tale, are o altă dimensiune față de cea de tată și bunic.”

Dar când vorbește despre nepoți, tonul se schimbă. Pentru el, rolul de bunic nu mai înseamnă responsabilitate, ci o formă pură de iubire.

„Vreau să vă spun că a fi bunic este toată bucuria și dragostea pe care Dumnezeu le poate da unui om.”

Poate cea mai frumoasă parte a mărturisirii sale este felul în care povestește despre relația cu cele două nepoțele. Ele nu îi spun „bunicule”, ci simplu, „Vali”.

„Eu nu mă simt bunic pentru că cele două nepoțele îmi zic mie Vali și nu poate să fie mai frumos altceva. Atunci când, la telefon, aud când ele îmi spun «Vali», nu fac altceva decât să mă deconecteze de la tot și să mă conecteze la ancora dragostei pe care eu le-o port.”

Este o imagine care spune multe despre omul din spatele funcției publice. Un primar obișnuit să vorbească despre administrație, proiecte și responsabilități devine, în fața nepoatelor sale, pur și simplu „Vali”.

Iar Valentin Ivan recunoaște că timpul petrecut alături de propriii copii nu a fost întotdeauna atât cât și-ar fi dorit.

„Mai auziți din povești că bunicii își iubesc mai mult nepoții decât propriii copii. Poate că, în timpul dedicat copiilor, nu am fost atât de darnici cât ar fi meritat. Eu am fost crud, din cauza administrației, iar copiii mei nu prea au beneficiat de dragostea mea părintească pe care trebuia să le-o ofer.”

Este, poate, cea mai sinceră parte a declarației sale. Dincolo de funcție și de imaginea publică, Valentin Ivan vorbește despre un regret pe care mulți părinți îl pot înțelege: anii în care munca și responsabilitățile au ocupat timpul care ar fi trebuit să fie al familiei.

Nepoții au venit însă ca o a doua șansă la bucurie.

„Prin nepoți vezi dragostea copiilor tăi. Este rodul unui fruct al dragostei copiilor tăi. Este multiplicată această iubire pe care o ai prin nepoți către copiii tăi.”

Iar pentru el, fericirea se regăsește în lucrurile simple: o plimbare în parc, o poveste citită împreună, un cântec sau, pur și simplu, vocea unei nepoate care îl strigă.

„Nu există bucurie mai mare decât să ai în brațele tale nepoțelele sau să le auzi că strigă «Vali». Să te joci cu ele, să citești cu ele. Este foarte important să te dedici, să cânți, să te duci cu ele în parc.”

Până și plimbările devin lecții de viață. Valentin Ivan povestea că, alături de nepoatele sale, face și educație ecologică. Acasă au cinci pubele pentru colectarea separată a deșeurilor, iar fiecare ieșire pe stradă devine o ocazie de a le învăța lucruri importante.

„Noi facem și educație ecologică. Când mergem pe stradă, luăm o hârtiuță și o punem în coș. Avem acasă câte cinci pubele ca să facem această educație ecologică.”

Iar Eva Maria, nepoata cea mare, pare deja să fi învățat lecțiile.

„Dacă trec pe stradă cu nepoțica cea mare, Eva Maria, ea îmi spune: «Vali, mașina asta nu este parcată corect, este parcată pe trotuar. Aici trebuia să mergem noi.»”

Astăzi, în familia Ivan mai există încă o voce de copil care va spune, peste ani, „Vali”.

Tudor-Ioan a venit pe lume și a adus cu el o nouă poveste de familie. O poveste care începe cu bucuria părinților, Daria și Darius, dar și cu emoția unui bunic care, după două nepoțele, își strânge pentru prima dată în brațe nepotul.

În urmă cu câteva luni, Valentin Ivan spunea că a fi bunic este „toată bucuria și dragostea pe care Dumnezeu le poate da unui om”.

Astăzi, aceste cuvinte au primit un chip și un nume: Tudor-Ioan.

Bine ai venit pe lume, Tudor-Ioan! Să fii sănătos, iubit și ocrotit, iar familia să-ți fie mereu locul în care să găsești lumină, dragoste și liniște.

Pentru Valentin Ivan, astăzi nu este doar o zi în care familia s-a mărit. Este încă o zi în care Dumnezeu i-a oferit un motiv să lase pentru câteva clipe grijile administrației și să se bucure de cel mai simplu și mai frumos titlu dintre toate: acela de bunic.

Foto: sursă Facebook Valentin Ivan