Ruxandra Cibu Deaconu: Cel mai bun medic dintr-un spital public și cel mai slab sunt plătiți la fel. Diferența dintre ei o simte doar pacientul, de obicei prea târziu

În spitalele din România nu se măsoară cât de bine se face un act medical, iar despre cum putem schimba asta am discutat la Senat cu medici care lucrează de zeci de ani în sistem, cu Casa de Asigurări și cu cei care acreditează spitalele. Am pornit de la endoscopie, pentru că e domeniul în care calitatea se poate măsura cel mai precis.

O colonoscopie poate dura trei minute, medicul poate să nu vadă polipul, iar pacientul pleacă acasă liniștit că e sănătos. Endoscopia are însă, pentru fiecare etapă a procedurii, indicatori europeni clari, iar la Cluj am văzut deja centre care îi colectează automat, în timpul examinării, fără ca medicul să piardă un minut în plus. Dacă reușim aici, avem un model pe care îl putem duce apoi și în alte specialități.

Din discuție au ieșit câteva direcții asupra cărora s-au regăsit aproape toți cei de la masă.

Fără registre nu putem vorbi de calitate. În programul de screening pentru cancerul colorectal un astfel de registru există deja și urmărește fiecare colonoscopie. Pentru endoscopia făcută zilnic în spitale, datele trebuie colectate la fel, la sursă și în același format peste tot, astfel încât să poată fi comparate și auditate oricând, iar asta presupune ca instituțiile să vorbească aceeași limbă, cu nomenclatoare și standarde comune.

Criteriile minime de calitate trebuie stabilite de specialiști, prin societățile profesionale, și trebuie să devină criterii de contractare cu Casa. Cel care plătește serviciul are dreptul să știe ce cumpără, iar auditul să fie făcut de oameni care știu să evalueze o colonoscopie, nu doar un dosar.

Sub un prag minim, medicul trebuie să intre din nou în formare, iar cei care lucrează bine trebuie să vadă că asta contează. Profesorul Marcel Tanțău a spus-o fără ocolișuri: în sistemul public, salariul vine oricum, indiferent ce faci, iar asta nu mai poate continua.

Și poate cel mai important lucru: tot acest mecanism trebuie să ducă la aceeași calitate pentru pacientul din Sibiu, din Oltenița sau dintr-un oraș mic ca pentru cel care ajunge într-un mare centru universitar. Măsurarea calității are sens doar dacă micșorează diferența dintre ei.

Le mulțumesc profesorilor Marcel Tanțău, Mircea Mănuc și Lucian Negreanu, doamnei doctor Carmen Ungurean, conducerii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și colegilor de la ANMCS pentru franchețea cu care au pus pe masă atât ce funcționează, cât și ce lipsește, și profesorului Gianluca Esposito, de la Societatea Europeană de Endoscopie Digestivă, pentru perspectiva europeană. Îi mulțumesc profesorului Adrian Streinu-Cercel, președintele Comisiei pentru sănătate a Senatului, care a deschis discuția, și colegilor parlamentari din mai multe partide, toți medici, pentru că au venit să discute pe fond.

Este prima discuție pe care o avem despre indicatorii de calitate și nu va fi ultima. Le-am promis tuturor celor prezenți că, înainte să depun orice inițiativă, revin la aceeași masă cu ei, pentru că o lege scrisă fără specialiști ajunge să fie corectată din mers.

Un serviciu medical de calitate slabă nu este o variantă mai ieftină a aceluiași serviciu. Doar că, până nu îl măsurăm, nu avem cum să le deosebim.”, spune senatoarea USR Sibiu Ruxandra Cibu Deaconu.