De la spray-uri nazale la pierderea auzului: medic ORL din Sibiu explică 5 probleme care nu trebuie ignorate

1. Ce riscuri implică utilizarea excesivă a spray-urilor nazale?

Este important să facem diferența între tipurile de spray-uri nazale. Decongestionantele nazale vasoconstrictoare, precum xilometazolina sau oximetazolina, utilizate prelungit sau excesiv pot determina rinită medicamentoasă, prin congestie nazală de rebound. După dispariția efectului medicamentului, mucoasa nazală se congestionează din nou, iar pacientul simte nevoia să utilizeze din nou spray-ul, putându-se instala un cerc vicios. În timp, pot apărea obstrucție nazală persistentă, edem și iritație a mucoasei, uscăciune, epistaxis și diminuarea efectului terapeutic. De aceea, aceste medicamente trebuie utilizate pe perioade scurte, conform recomandărilor medicale. Nu toate spray-urile nazale prezintă acest risc. Corticosteroizii și antihistaminicele intranazale au alte indicații și pot fi utilizate pe termen mai lung atunci când există o recomandare medicală.

2. Cum afectează alergiile sănătatea ORL?

Rinita alergică reprezintă o inflamație a mucoasei nazale determinată de răspunsul imun la alergeni precum polenul, acarienii, mucegaiurile sau alergenii proveniți de la animale. Manifestările tipice sunt strănutul repetitiv, rinoreea apoasă, pruritul nazal și obstrucția nazală. Inflamația și obstrucția nazală pot afecta funcția trompei lui Eustachio, care asigură ventilarea urechii medii. Pot apărea astfel senzația de ureche înfundată, presiunea auriculară și acumularea de lichid în urechea medie, cu apariția unei hipoacuzii transmisive. La copii, hipoacuzia transmisivă persistentă poate afecta dezvoltarea limbajului. Obstrucția nazală cronică poate favoriza, de asemenea, respirația orală, sforăitul și tulburările de somn.

3. Care sunt semnele pierderii auzului la adult?

Hipoacuzia se poate instala progresiv, iar pacientul se poate adapta treptat și poate să nu conștientizeze problema. Printre semnele frecvente se numără necesitatea de a solicita repetarea informațiilor, creșterea volumului televizorului, dificultatea de a înțelege conversațiile în medii zgomotoase, problemele de înțelegere a vorbirii la telefon sau senzația că ceilalți vorbesc neclar. Pot apărea și acufene, percepute sub forma unor țiuituri sau bâzâituri. Pierderea bruscă a auzului, mai ales unilaterală, poate reprezenta o hipoacuzie neurosenzorială brusc instalată și necesită evaluare ORL de urgență. Pentru stabilirea cauzei, medicul poate recomanda otoscopie sau otomicroscopie, audiometrie tonală și vocală și timpanometrie.

4. Cum își pot da seama părinții că un copil are probleme de auz?

Identificarea precoce a unei tulburări de auz este esențială, deoarece auzul are un rol important în dezvoltarea limbajului și a comunicării. La sugar, părinții trebuie să fie atenți dacă acesta nu reacționează la voce sau la zgomote și nu își orientează atenția către sursa sunetului. La copilul mai mare, semnele pot include întârzierea limbajului, pronunția neclară, solicitarea frecventă a repetării, volumul ridicat al televizorului sau dificultatea de a urma instrucțiuni verbale. Uneori, hipoacuzia poate fi confundată cu neatenția. Otitele medii recurente și persistența lichidului în urechea medie, cunoscută ca otită medie cu efuziune, pot determina hipoacuzie de transmisie. Evaluarea ORL și testarea auzului, adaptată vârstei copilului, sunt importante pentru diagnostic și pentru instituirea tratamentului adecvat.

5. Cât de periculoase sunt infecțiile urechii netratate?

Nu toate infecțiile urechii au aceeași severitate și nu toate necesită tratament antibiotic. Totuși, o infecție auriculară severă, persistentă sau recurentă necesită evaluare medicală, în special ORL. Otita poate determina otalgie, febră, secreții auriculare și hipoacuzie. În anumite situații pot apărea complicații precum perforația membranei timpanice, otita medie cronică sau mastoidita, prin extinderea infecției la nivelul celulelor mastoidiene. În cazuri rare, dar severe, infecția se poate extinde către urechea internă sau structurile intracraniene. Colesteatomul este o altă afecțiune importantă, asociată unor modificări cronice ale urechii medii, care poate produce eroziunea structurilor osoase și complicații. La copil, persistența lichidului în urechea medie poate determina hipoacuzie transmisivă și, dacă persistă, poate afecta dezvoltarea limbajului și performanța școlară.