„Ceea ce urmează este povestea unui erou pe care istoria nu-l amintește, dar istoria a ucis eroi ca să poată să fie scrisă … câteva pagini din Jurnalul unui luptător al cărui nume a rămas pecetluit în negura trecutului, pentru a ne aminti că sângele din venele noastre este același sânge care a curs în venele eroilor.”
Din când în când, din negura istoriei, răzbat până în vremurile noastre povești de viață nespuse și neștiute încă. Au fost scrise de oameni obișnuiți care au trăit vremuri neobișnuite, de mare cumpănă. Scrierile lor, uitate prin diverse locuri, completează cu informații inedite ceea ce se cunoaște despre unele evenimente istorice.
Așa este cazul învățătorului Nicolae Tătoiu, originar din Boița, soldat român în armata austro-ungară, participant la Primul Război Mondial, care a ținut un jurnal în perioada petrecută pe front. Din rândurile scrise de acesta, ajunse la noi prin amabilitatea inginerului Constantin Armenean, aflăm povestea tragică a unui soldat român din Șura Mare, căzut în marea bătălie de la Asiago (cunoscută și ca „bătălia de solstițiu”), pe frontul italian, în ultimele luni de război.
A doua bătălie de pe Piave (denumită și bătălia de solstițiu) a reprezentat încercarea din iunie 1918 a armatei austro-ungare de a lovi decisiv contra Italiei, spre finalul Primului Război Mondial. Încercarea a eșuat și a deschis drumul înfrângerii totale și destrămării Austro-Ungariei. Acest conflict militar cuprinde de fapt trei bătălii ce au avut loc pe cursul râului Piave (Italia).
Chiar dacă relatarea este laconică, informația din jurnal este de primă mână, de la un martor ocular și ne arătă o luptă dură, pe viață și pe moarte, din perioada în care războiul a devenit total. Pentru că numele soldatului român din Șura Mare, omorât în „gaverna” (cavernă-n.n.) pe care o apăra, este greu de descifrat, ne face să conchidem că acest soldat rescrie pentru posteritate, într-un mod tragic și inedit, povestea eternă a Eroului Necunoscut.
Nu putem decât să ne arătăm respectul pentru sacrificiul său, dar și pentru camarazii săi care nu au lăsat pe nimeni în urmă și l-au îngropat în spatele frontului unde, probabil, odihnește și azi, departe de țară pe care a iubit-o și a apărat-o cu viața sa.
Prof. Adrian-Dumitru Lungoci
Sursa Școala Șura Mare
Comentariile sunt închise.