FOTO Martin Bottesch: Primesc această distincție conștient fiind de limitele și de imperfecțiunile mele, însă o primesc cu bucurie

Fostul președinte al Consiliului Județean Sibiu, Martin Bottesch, a primit marți, 31 mai,  Crucea de merit a Republicii Federale Germania, iar la evenimentul decernării au fost prezenți primarul Municipiului Sibiu, Astrid Fodor, viceprimarul Corina Bokor, președintele FDGR- Paul Porr, președintele organizației municipale a FDGR, Gabriel Tischer, consulul onorific al Austriei la Sibiu- Andreas Huber și directorul Arhivelor Sibiene- Alexiu Tatu.

Vă redăm integral, alocuțiunea lui Martin Bottesch: 

Stimate domnule Ambasador Dr. Peer Gebauer,

Stimată doamnă Consul Kerstin Ursula Jahn,

Stimate doamne și stimați domni, dragi prieteni,

Aflând că îmi va fi acordată „Crucea de merit a Republicii Federale Germania”, am încercat să ghicesc motivele pentru care primesc această înaltă distincție. Bănuiesc că pe lângă activitatea mea profesională s-a avut în vedere, poate chiar în primul rând, și cea benevolă, neretribuită. Aceasta am desfășurat-o în cea mai mare parte în cadrul Forumului Democrat al Germanilor din România, ocazie cu care am constatat că prin ceea ce faci extraprofesional înveți o mulțime de lucruri, activitatea te formează și îți dezvoltă personalitatea, deci ai un câștig nematerial. Desigur, sunt mulți care au făcut această constatare înaintea mea. Pentru a deveni mai concret, îngăduiți-mi o privire scurtă asupra parcursului meu.

            Încurajat de profesorii mei din școală, am studiat matematica, cu interes și dăruire. Prima formare o datorez însă familiei. Tata, care lucra în CAP și doar ocazional își exercita meseria de dogar, avea o gândire logică riguroasă și sobră. De la el se putea învăța ce este disciplina în muncă și faptul că un produs trebuie nu doar să fie bun, ci să aibă și un aspect plăcut. Faptul că la câțiva ani după studiu am găsit, ca o compensare. ca hobby istoria, se datorează probabil bunicului care, cu toate că era țăran, citea regulat în cărți, ziare și reviste, vorbea despre ce citește, și povestea mult despre întâmplările trăite în primul război mondial pe care îl făcuse în armata austro-ungară.

            După terminarea studiului am încercat, câțiva ani, să pătrund într-un domeniu al matematicii mai mult decât era necesar pentru profesia de dascăl. Soția mea s-a ocupat de specialitatea ei, filologia germană, mai ales de dialectologie, așa că în familie s-a stabilit un anumit echilibru.

            Evenimentele din 1989 au schimbat radical viața noastră. Chiar dacă la început am luat în calcul să ne alăturăm șuvoiului de emigranți, soția mea și cu mine am ezitat să o facem, iar în 1992 am hotărât definitiv, că nu vom pleca. Multe nu mai erau cum fuseseră câțiva ani înainte, dar am constatat că munca noastră nu doar că are sens, ci este chiar foarte mare nevoie de ea. Iar apoi, luase ființă Forumul Democrat al Germanilor din România, în cadrul căruia am activat de la început. Am fost președinte al Organizației FDGR din Sebeș, mai târziu al celei din Sibiu, mai nou sunt președintele Organizației Regionale Transilvania a FDGR. Însă cel mai mult am activat în cadrul comisiilor de învățământ ale FDGR: 7 ani am condus comisia de învățământ la nivelul Transilvaniei, iar 10 ani cea la nivel național. În cadrul acestor comisii m-am simțit cel mai util, deoarece învățământul în limba germană, chiar dacă existența sa era garantată de lege, se confrunta cu probleme multiple, ceea ce făcea necesară implicarea permanentă a minorității.

            Dacă munca mea a avut unele rezultate, aceasta se datorează și colaborărilor pe care le-am avut. În primul rând vreau să o menționez pe soția mea, decedată între timp. Ea m-a susținut și a fost un sfătuitor excelent. Apoi, am avut mulți colaboratori prețioși în Forum, la școală, la Centrul pentru Formarea Continuă în Limba Germană și la Consiliul Județean. Capacitatea de a colabora cu alții o consider ca fiind o condiție aproape indispensabilă pentru succes.

            Când am fost ales președinte al Consiliului Județean Sibiu, în 2004, o funcție despre care nici nu m-am gândit înainte că o voi ocupa, nu eram pregătit pentru aceasta. În timp scurt trebuia să învăț foarte mult, însă lucrurile au început să meargă. Au fost ani de avânt pentru economie, s-au putut realiza, la nivelul județului, proiecte de infrastructură importante pentru dezvoltarea acestuia, iar prin modernizarea aeroportului chiar pentru zona de sud a Transilvaniei. Din fericire, am avut suficienți colaboratori de încredere.

            De-a lungul timpului am și publicat câte ceva. Aceasta nu s-a întâmplat niciodată datorită unei presiuni exterioare, iar publicațiile mele nu au mi-au influențat cariera, nici măcar cele cu conținut matematic. Toate au avut la origine dorința de a clarifica ceva, mai întâi pentru mine, iar apoi de a comunica rezultatele și altora.  La începutul anilor 1990, când comunitatea evanghelică din Apoldu de Sus a început să se destrame ca urmare a emigrării, a devenit evident că nu doar cele două dialecte germane vorbite în sat vor dispărea, ci se vor pierde și toate cunoștințele despre viața de odinioară a locuitorilor, și am considerat că toate acestea ar trebui documentate. Dialectul landlerisch a fost atunci cercetat de filologi, mai ales și de către soția mea, eu reușind să o ajut într-o oarecare măsură. Consemnarea istoriei satului cu diferitele sale grupuri etnice, a relațiilor dintre acestea, a obiceiurilor, tradițiilor, toponimicilor etc. mi-am asumat-o eu ca sarcină, soția mea fiind, pe lângă coautorul cărții, colaboratul de bază.

            Lui Cicero i se atribuie fraza: „Nu începe niciodată să încetezi, nu înceta niciodată să începi!” Prima parte aș reformula-o astfel: „Încetează când e timpul, dar încetează cum trebuie!”. Acest „cum trebuie” vrea să însemne că atunci când pleci de undeva, să existe cine să continue cele începute.  Mă bucur că multe au fost continuate acolo de unde am plecat: la Centrul pentru Formarea Continuă în Limba Germană, în comisiile de învățământ ale Forumului, la Consiliul Județean. Mulțumesc tuturor care au continuat cele începute. Încă nu mi-am pierdut speranța că se va găsi cineva care să continue predarea matematicii în limba germană la C. N. Brukenthal – și asta foarte curând. Cea de-a doua parte a devizei, adică „nu înceta niciodată să începi” o accept însă fără rezerve. Adaug doar că ceea ce începi e bine să fie în concordanță cu posibilitățile tale și puterile existente încă.

            Stimate domnule Ambasador, primesc această distincție conștient fiind de limitele și de imperfecțiunile mele, însă o primesc cu bucurie. Mulțumesc domnului Președinte Federal care mi-a conferit-o. Vă mulțumesc dumneavoastră, domnule Ambasador, pentru înmânare, iar doamnei Consul îi mulțumesc pentru faptul că evenimentul poate avea loc în plăcută ambianță. Vă mulțumesc tuturor care v-ați făcut timp pentru a participa și a sărbători împreună cu mine!

Peer Gebauer, ambasadorul Germaniei la București

Primarul Sibiului, Astrid Fodor, consideră că Martin Bottesch  merită pe deplin să primească cea mai înaltă distincție a Germaniei pentru merite excepționale în folosul comunității.

„Vreau să-l felicit pe domnul Martin Bottesch pentru această decorație. Este meritată pe deplin. Este unul dintre cei mai responsabili conducători ai Forumului German, implicat în problemele comunității germane de dimineața până seara. Este un om foarte serios și mereu deschis pentru a discuta problemele și pentru a găsi soluții. Eu mă bucur din suflet. Este o mare onoare ca un cetățean al Sibiului să primească o astfel de dinstincție din partea președintelui Germaniei.”, a spus pentru ziarul nostru online, Astrid Fodor, primarul Municipiului Sibiu.