Studenții Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu continuă să ofere ajutor în refacerea infrastructurii de drumeție din județ

„Acest voluntariat a reprezentat, de departe, cea mai amplă acțiune de acest fel la care am participat și una la care aș lua parte ori de câte ori aș avea ocazia. S-au întâmplat atâtea lucruri pozitive într-un timp așa scurt încât cu greu pot fi cuprinse în câteva cuvinte, referindu-mă aici, la condiții de cazare peste așteptări, la oameni extraordinari și peisaje nemaivăzute. Inițial, amenajarea cu stâlpi a traseului la o așa altitudine părea o misiune dificilă. Nu neapărat din punct de vedere fizic, cât mai ales din cauza întrebărilor și curiozităților din mintea mea despre un traseu neexplorat. Prima zi a fost puțin mai solicitantă, dar având oameni devotați alături precum colegii și participanții asociației, cu un plan bine pus la punct, și cu conducători ai activității implicați total, timpul a trecut, parcă, prea repede. Aș minți să zic că traseul parcurs a fost ușor sau că greutatea materialelor de construcții din ranițe și a stâlpilor nu începeau uneori să devină deranjante, însă, personal pe mine cel mai mult m-au ajutat privirile admirative ale turiștilor cu care ne intersectam pe traseu, care ne salutau și ne urau “Spor!”. Ei îmi ridicau moralul și îmi aminteau de ce eram acolo, eram acolo în slujba muntelui…în slujba oamenilor. Simțeam că sunt mândri de noi și bucuroși să ne vadă acolo și că poate o să ducă cu ei povestea acasă și așa o să apară noi voluntari. Peisajele….nu știu dacă este vorba de faptul că până la vârsta asta nu am călătorit suficient, însă priveliști ca cele văzute aici vor fi greu de egalat. Dacă ar fi să mă întreb dacă a fost greu, răspunsul ar fi DA. Dar cu ce am rămas în urma acestor zile este cu mult peste orice dificultate întâmpinată pe munte, așadar o să fiu gata mereu să revin în slujba muntelui.”, a fost văzută această experiență prin ochii lui Alexandru Topor-Tosa, student în anul I.