Piese de ceramică descoperite în podul celei mai vechi școli din Cisnădie

By Mihai Nitu On feb. 5, 2025

Piese de ceramică descoperite în podul celei mai vechi școli din Cisnădie — Foto Ciucă Claudiu Alexandru

Cea mai veche școală din Cisnădie, parte a Liceului Teoretic „Gustav Gündisch”, intră într-o nouă etapă a existenței sale odată cu demararea lucrărilor de reabilitare finanțate prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Această clădire emblematică nu este doar un spațiu educațional, ci și un martor tăcut al istoriei locale, cu rădăcini ce se întind până în secolul al XVIII-lea.

O Istorie Ancorată în Secole de Tradiție Educațională

Potrivit lucrărilor lui Heinrich Wittstock („Din Cisnădie – trecut și prezent”), Hermann Rehner („O monografie”, 1931) și Johann Homm („Discurs ținut la 1 august 1875”), nu există o dată exactă care să ateste începutul școlii din Cisnădie. Cu toate acestea, indicii arată că încă din secolul al XIV-lea ar fi existat o formă de educație organizată. Un document din 1385 menționează un anume Nicolaus de Heltau, student la Universitatea din Viena, iar în secolul al XV-lea, 24 de studenți cisnădieni au urmat cursuri la aceeași universitate.

Primul învățător cunoscut a fost Urbanus Petri, care în 1428 a semnat un contract ca „notarius publicus”. Alte figuri notabile includ Johannes Kewn de Gressau-Gireslau („ludi magister” în 1517) și Georgius Molitoris, rector între 1599 și 1600. Documentele istorice relevă faptul că în 1663 existau patru clase, dar fetele și băieții erau educați separat.

Etapele Construirii Clădirii Școlare

În perioada 1766-1767 a fost construită o nouă clădire pe locul celei vechi, sugerând o continuitate educațională anterioară. În 1821 a fost ridicat un alt edificiu pentru băieți, costând 4040 de florini și 18,5 coroane. Reforma educației a continuat cu introducerea abecedarului lui STEFANI și a metodologiei lui HERDER, iar în 1846-1847, din cauza nevoilor crescânde, s-a construit o nouă clădire pentru fetele școlii.

Până în 1938, școala a trecut prin mai multe faze de extindere, culminând cu adăugarea unui nou corp cu o aulă modernă.

Descoperire arheologică surprinzătoare în podul școlii

În cadrul lucrărilor de reabilitare, o descoperire remarcabilă a ieșit la iveală în podul vechi al clădirii: fragmente de ceramică, posibil parte dintr-un fronton de sobă veche, ce datează de la sfârșitul secolului XVIII sau începutul secolului XIX. Aceste piese prezintă o varietate de simboluri decorative care reflectă influențe artistice din perioada barocului și renașterii târzii.

„Ce am descoperit în podul vechi al școlii sub o strașină?

Piese de ceramică, parte a unui fronton de sobă veche ce prezintă multe simboluri decorative interesante: În primul rând Portretul central, un medalion cu un bust feminin, o figură nobilă, ceea ce indica o influență renascentistă sau barocă; Frunze stilizate și motive florale ce împodobesc marginile, simbolizând fertilitatea, natura și prosperitatea; Grifoni, creaturi fantastice mitologice (dragoni sau cai înaripați), care în arta decorativă simbolizează protecția și puterea; Vase ornamentale cu flori sau fructe ce sugerează bogăția, bunăstarea și rafinamentul artistic al perioadei. Modele simetrice cu efect vizual armonios, frecvent întâlnite în arhitectura decorativă istorică.

Având în vedere istoricul clădirii (construcție 1767 modernizată în 1821) despre care am amintit în postarea anterioară, îndrăznesc să plasez piesele de ceramică ca fiind de secol XIX chiar sfârșit de secol XVIII. Stilul baroc în Transilvania devenind predominant în secolele XVII și XVIII, dar a cărui extensie maximă a fost până în preajma începutului de secol XX.

” a explicat profesorul Ciucă Claudiu Alexandru.