Astra Film Festival, ziua a cincea: Cât adevăr putem duce și cât de bine ne cunoaștem pe noi înșine?

În programul zilei de azi, discuția Muntele viu, care pornește după filmul „Calea Laptelui” (r. Dumitru Budrala) și va fi moderată de jurnalistul Vitalie Cojocari

În a cincea zi de Astra Film Festival, filmele au vorbit despre durere, vulnerabilitate și nevoia de a-i înțelege pe ceilalți. Iar publicul din Sibiu a rămas acolo, în sălile de cinema, pregătit să asculte, demonstrând o capacitate rară a spectatorilor de film documentar: că pot înfrunta realitățile din jur așa cum se prezintă ele. Astăzi, seară de gală cu filmul Calea Laptelui și discuția Muntele viu (moderator Vitalie Cojocari).

„Continui să cred în bine și în binele din oameni”

Suntem în Sala Thalia, acolo unde parcă nimeni nu respiră, urmărind povestea de pe ecran. „Refuz să mănânc, singurul mod în care mă pot împotrivi.” În spatele acestor cuvinte se află povestea fratelui regizoarei Anette Ostrø, răpit și ucis în urmă cu aproape trei decenii. În „Lebăda de aur” (Norvegia, Danemarca, Suedia, Olanda, 2026), scrisorile, poeziile și arhiva familiei devin mijloacele prin care aceasta încearcă să-l redescopere, dincolo de tragedia care i-a curmat viața.

La discuția Q&A de după proiecție, regizoarea și-a amintit de fratele ei ca fiind „curios, entuziast, energic”, un om cu multă imaginație. „Am făcut acest film pentru ceea ce scria el. Era un artist și mi-a lăsat această moștenire”, a mărturisit ea. A durat mult să își vindece durerea. Apoi, când a început să lucreze la film, citind textele fratelui, a descoperit lucruri pe care nu le știa despre el. A urmat un nou proces de durere. „Continui să cred în bine și în binele din oameni”, e unul dintre mesajele care îți lasă un nod în gât și spune multe despre omul pe care Anette Ostrø încearcă să-l păstreze aproape prin acest film.

O nouă proiecție acestui film de emoție pură va avea loc pe 23 octombrie, la Cinema City – https://astrafilm.ro/festival/film/lebada-de-aur-1231952.

Despre tați și fii

Tu ți-ai urca pe scenă propriile traume de copilărie? Tot la sala Thalia, Fimme își povestește cu mult umor rănile din copilărie. Asistăm și la suferința tatălui său, Bram, un psihiatru olandez, care încearcă să se apropie din nou de fiul său. Pot doi oameni să se accepte cu adevărat, fără să încerce să se schimbe unul pe altul? În „Așa cum ești” (Frank de Rooij, Olanda, 2026), umorul devine o cale de a vorbi despre răni vechi, dar și un test pentru relația dintre tată și fiu.

La Q&A-ul de după vizionare, publicul a pus numeroase întrebări, încercând să înțeleagă prin ce au trecut cei doi: traumele băiatului, schimbarea relației tată-fiu: „Filmul e plin de lecții și vă felicit pentru cum l-ați realizat. Care dintre acestea considerați că ar trebui să ajungă la public, dac-ar fi să alegeți una?”, a întrebat cineva din public. „Răspund din postura de tată și spun că e foarte important să nu pierdem conexiunea cu copiii noștri”, a venit răspunsul.

În paralel, la Astra Film Cinema publicul urmărea „Mărturisirile unui bărbat suedez” (Hampus Linder / Suedia / 2026). Tot despre relația tată-fiu, dar dintr-o altă perspectivă, de reflecție a modului în care ar trebui să îl crească, ca tată singur. De unde pornește zbuciumul său interior? Din momentul în care participă, ca bărbat feminist, la o tabără de masculinitate și ia parte la ritualurile surprinzătoare ale acesteia.

Cel mai provocator lucru, în această tabără, așa cum menționează regizorul la sesiunea de Q&A, a fost acela că „bărbații vorbeau despre ce femeile trebuie și nu trebuie să facă, deși nu era nicio femeie în încăpere”. A doua provocare, de data asta personală, a fost să ajungă la varianta de acum a filmului, deși avea 160 de ore de material brut: „Fac filme documentare de prin 2001 și ce am căutat mereu prin producțiile mele a fost să sparg bariere, dar să am și empatie și să știu totuși care e limita de a arăta lumii o poveste (…)  E un film pentru fiul meu, în care dezvălui diferite părți ale mele. Așa am vrut să încep să-i ascult mai mult sentimentele, dar și să fiu mai prezent în viața lui”, a mărturisit Hampus Linder.

Pentru cei care vor să vadă filmul, mai au o șansă pe 23 octombrie, la Astra Film Cinema – https://astrafilm.ro/festival/film/marturisirile-unui-barbat-suedez-1228590

A căuta demoni printre grămezi de ură și cartofi

Așa cum și în filme se apelează des la tehnici surpriză, în care schimbi brusc registrul pentru a obține o reacție a spectatorului, așa facem și noi acum. Mutăm atenția spre alte filme ori evenimente de ieri, de la AFF2026, dintr-un complet alt registru. De pildă, problema micilor agricultori români. Poate munca pământului să asigure un trai decent în România de astăzi?

Răspunsul a venit chiar din filmul „Varză, cartofi și alți demoni, După 10 ani”: „Cine vrea să stea pe câmp să muncească atâta pe banii ăia?”. Regizorul Șerban Georgescu se întoarce după 10 ani în Lungulețu și analizează situația agricultorilor. Recoltele sunt în continuare bogate, dar nesiguranța economică persistă, iar perspectiva unei agriculturi care să îi susțină mai bine nu pare să existe.

„Aș vrea să nu ne uităm la acești oameni ca să-i compătimim sau să-i judecăm, uitați-vă la criza politica prin care trecem, e grăitoare (…) Curajul se termină la marginea satului, în Lungulețu, și e nevoie să vină cineva din exterior, o persoană obiectivă, care să nu fie pusă la îndoială de ceilalți, ca să schimbe ceva”, a spus regizorul imediat după proiecție.

Scuzându-se parcă pentru că el nu are o soluție la problema lor, Șerban Georgescu a ținut să specifice în sesiunea de Q&A: „Mi s-a reproșat de ce nu am venit eu cu soluția. Dar le-am zis: Acest film nu le va face dreptate, pentru că ei asta așteptau – că se va opri lumea-n loc pentru ei”.

Ziua vrăjitoarelor 

Momentul care a dat culoare zilei a fost prezența vrăjitoarelor la Sala Thalia, acolo unde publicul a urmărit „Binecuvântat(ă)”, filmul lui Voicu Mureșanu despre prima școală de vrăjitoare din lume deschisă de Mihaela Minca, cunoscută ca fiind cea mai puternică vrăjitoare, despre ritualuri, farmece și o lume mai mult decât misterioasă.

„Nu lăsați AI să gândească pentru voi”

Liceenii au avut o nouă zi mare, un atelier despre dezinformare susținut de cei de la Funky Citizens, organizație neguvernamentală din România care încurajează cetățenia activă și implicarea în viața democratică. S-a vizionat un scurtmetraj, apoi s-a dezbătut pe teme precum „Cine profită de dezinformare, cine o răspândește și cu ce scop?”. Un atelier mai mult decât necesar, mai ales pentru adolescenți, pentru a înțelege cum să filtreze informațiile venite din online.

Și un sfat la final de discuție: „Aveți dreptul să puneți întrebări, multe întrebări. Mergeți la vot cu gândurile voastre, nu lăsați AI să gândească și să voteze pentru voi.”

Liviu Tipuriță, masterclass despre identitate

Poate cel mai dens segment al zilei a fost însă masterclass-ul „Identitatea ca întrebare dramatică centrală în realizarea filmului documentar” susținut de regizorul Liviu Tipuriță. Studenți la film din șapte țări europene au fost provocați să înțeleagă noțiuni esențiale precum identitatea, familiaritatea, câștigarea încrederii, congruență, împărtășirea emoției și încrederea testată în timp. Regizorul Liviu Tipuriță i-a pus pe cursanți să-și imagineze diferite situații și i-a provocat să găsească soluții: atât pentru a obține informații (dincolo de a face subiectul documentarului să vorbească, contează să spună ceva relevant), cât și soluții de scenariu, pentru a duce filmul mai departe.

Un subiect important al discuției a fost tehnica interviului prin repetarea unor cuvinte folosite de interlocutor (repeating words), utilizată de Nick Broomfiled în „Heidi Fleiss: Hollywood Madam” (1995). Un alt moment de mare interes a fost discutarea tehnicilor de documentare undercover, cu aplicație pe un filmul realizat de Tipuriță pentru Channel 4.

Azi, Calea Laptelui

Pentru cei care încă nu au intrat în universul Astra Film Festival, nu e timpul pierdut. Mai sunt patru zile de festival, cu povești care ne vor pune pe gânduri, ne vor răscoli convingerile și ne vor surprinde, uneori, dincolo de așteptări. O întâlnire de neratat are loc chiar în seara aceasta: „Muntele viu”, un dialog între specialiști și ciobani despre păstorit și transhumanță, despre cum poate fi păstrată o tradiție și care îi este viitorul, având ca punct central filmul „Calea Laptelui”, varianta finală, al regizorului Dumitru Budrala. Detalii și bilete: https://astrafilm.ro/festival/program/doctalks/doctalk-57976