Într-un volum îngălbenit de timp, scris de mână, cu fotografii lipite cu grijă și pagini pline de observații lucide, comuna Râu Sadului își păstrează memoria vie. Întocmită în anul 1940 de notarul comunal Ioan Pricã, cartea istorică a satului – numită astăzi de primar „Biblia Satului” – este mai mult decât un document: este o radiografie sinceră a unei comunități de munte.
„Biblia Satului” nu a fost gândită ca o lucrare literară, ci ca o responsabilitate administrativă și morală. Ioan Pricã, notar comunal, a adunat în acest volum tot ceea ce definea Râu Sadului la începutul secolului XX: oameni, fapte, nevoi, tradiții, cifre, fotografii. Fiecare rând este scris cu migală, cu cerneală albastră, într-o caligrafie ordonată, semn al unei epoci în care lucrurile se făceau temeinic și cu răspundere.
„Biblia Satului” nu este un simplu registru administrativ. Este o cronică vie, în care se regăsesc nume, chipuri, destine și obiceiuri. Pagini întregi sunt dedicate populației comunei, cu statistici detaliate despre numărul de locuitori, structura etnică și confesională, evoluția demografică dintre anii 1910–1939, dar și impactul dramatic al războaielor asupra satului.
Sunt consemnate nașteri, căsătorii și decese, dar și explicații sociale despre divorțuri, migrație sau schimbările produse de contextul istoric. Toate aceste informații conturează imaginea unei comunități stabile, profund legate de tradiție, dar supuse vremurilor tulburi ale secolului XX.
Cum era „râureanul”: port, caracter și fel de a fi
Un capitol aparte este dedicat tipului și caracterului râureanului. Notarul descrie oamenii locului ca fiind mândri, harnici, rezistenți la greutăți, legați de munte și de muncă. Sunt amintite trăsături morale, obiceiuri zilnice, dar și relațiile dintre bărbați și femei, rolul familiei și al comunității.
Cartea păstrează și o descriere amplă a portului popular, atât pentru bărbați, cât și pentru femei: cojoace, cămăși, fuste, pălării, podoabe, toate explicate cu minuțiozitate. Detaliile arată nu doar cum se îmbrăcau oamenii, ci și identitatea lor culturală.
Fotografii care spun povești
Volumul conține fotografii de o valoare excepțională: imagini cu clădiri vechi, cămine culturale, formații artistice, evenimente comunitare, veterani de război sau grupuri de localnici. Fiecare fotografie este însoțită de explicații scrise de mână, transformând imaginea într-un document istoric complet.
Aceste fotografii sunt astăzi unele dintre puținele mărturii vizuale ale Râu Sadului de la mijlocul secolului trecut.
Ce a făcut administrația și ce își dorea satul
Un capitol extrem de relevant poartă titlul „Care sunt necesitățile actuale ale comunei?”. Scris în 1940, acesta pare surprinzător de actual. Ioan Pricã notează că realizările de până atunci nu mai erau suficiente și enumeră, cu luciditate, prioritățile satului:
construirea unei noi biserici ortodoxe, deoarece cea veche, din 1818, se afla într-o stare avansată de degradare;
ridicarea unui cămin cultural, necesar unei comune izolate, care să includă bibliotecă, sală de conferințe și sală de spectacole;
construirea unui dispensar comunal, lipsa asistenței medicale fiind o problemă majoră;
îmbunătățirea drumurilor și, un detaliu revelator pentru epocă, introducerea telefonului, inexistent în comună la acea vreme.
Aceste rânduri transformă cartea într-un adevărat plan de dezvoltare rurală, gândit cu responsabilitate și viziune.
O moștenire care dăinuie
Astăzi, la peste opt decenii de la scrierea ei, „Biblia Satului” rămâne una dintre cele mai importante comori documentare ale comunei Râu Sadului. Nu este doar o carte de arhivă, ci o mărturie despre cine au fost oamenii locului, ce au trăit, ce au sperat și ce au construit.
Citită astăzi, această carte nu vorbește doar despre trecut. Vorbește despre identitate, continuitate și memorie. Despre un sat care și-a scris singur istoria, cu respect față de oameni și cu grijă pentru viitor.


Comentariile sunt închise.