Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, ia atitudine după ce recent, actorul TNRS, Iustinian Turcu, a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj însoțit de câteva fotografii în care reclama atitudinea personalului medical de la UPU Sibiu față de starea sa de sănătate.
Situația descrisă public de către domnul Iustinian Turcu care a reclamat serviciile Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Sibiu m-a determinat ca, în această dimineață, la primele ore, să solicit conducerii Spitalului Județean, respectiv domnului manager Dr. Daniel Chelcea și domnului director medical dr. Călin Cipăian, o poziție detaliată în legătură cu cele comunicate, dar și măsurile concrete pe care Spitalul le-a luat în acest caz și pentru preîntâmpinarea altor cazuri posibile.
Am făcut asta și o voi face la fiecare semnal din comunitate, fiindcă vreau ca Spitalul Județean să se ridice atât la nivelul așteptărilor oamenilor, cât și la cel al eforturilor majore pe care Consiliul le face în legătură cu Spitalul!
Sumele considerabile alocate de Consiliul Județean pentru investiții în echipamente, în dotări, reabilitarea și modernizarea continuă a spațiilor, demonstrează la modul categoric atenția pe care o acordăm Spitalului.
După cum se stie, am făcut din noul Spital Județean prioritate zero.Dar dacă tuturor acestor eforturi și demersuri nu li se vor adăuga preocuparea echipei de management, a șefilor de secții, implicarea întregului personal, nu vom avea servicii mai bune, ci vom avea aceleași servicii, doar că în spații moderne.
“Pacientul în centrul atenției” trebuie să fie mai mult decât o lozincă publică! Trebuie să fie un mod de acțiune în rândul ÎNTREGULUI personal medical, fără excepție și evident, un mod de acțiune pentru echipa de management.Personal sunt convinsă că toți cei din administrația spitalului au înțeles că se află în slujba cetățenilor, că nu sunt acolo pentru a-și proteja colegii, interesele sau propria piele. Mă aștept, deci, ca odată ce au înțeles toate acestea, să le și demonstreze!
(Este mesajul postat pe pagina de Facebook a președintei Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean)
Daniela Cîmpean a cerut ca toate lămuririle și măsurile să îi fie transmise până marți, 12 iulie, la ora 12:00, urmând ca, ulterior, conducerea SCJUS să le comunice public.
Despre cazul lui Iustinian Turcu puteți citi în declarația acestui și puteți observa cât de gravă este situația din următoarele fotografii:
Așa am fost trimis acasă vineri noapte de catre cadrele medicale de la spitalul județean din Sibiu- primiri Urgențe. Mi-au făcut doar niște spălături și mi-au administrat un calmant, apoi mi-au zis că nu au medici oftalmologi, că nu știu ce să-mi facă și să revin luni la oftalmolog. Toată viața am evitat spitalele publice, deși știm cu totii cât la sută din salariile noastre se duce acolo. Nu voi povesti comportamentul de care am avut parte. Chiar am râs în sinea mea când unul dintre îngrijitori m-a pus să-mi ridic picioarele să dea cu mopul și cum a trebuit să stau pe vârfuri să nu fac urme. Nu știu nici măcar cum arată, aveam ochii lipsiți și nu vedeam nimic. Nici măcar nu am vrut să sun la salvare, m-am gândit că altcineva are nevoie mai mare decât mine. Am mers cu taxi, am plecat cu taxi fără să văd nimic. Nu am făcut circ și panaramă, nu am urlat, nu-mi stă în fire și nici nu aș fi fost în stare să fac asta în halul în care eram. Am acceptat situația și m-am lăsat trimis acasă de oamenii care erau datori să mă ajute.
Până ieri dimineață am stat așa, cu dureri de la inflamație și cu ochii lăcrimând continuu, imposibil să adorm. Până la urmă, tot cu ajutorul unor prieteni (mai pe românește cu pile) am mers la un spital privat unde am descoperit că am arsură de cornee. Am fost tratat cum se cuvine de către un medic uman, profesionist și care a venit din concediul de odihnă să mă ajute. Vă mulţumesc!
Am obosit de intervenții, de pile, de faptul că particip și eu la treaba asta când sunt nevoit și nu am încotro. M-am săturat să nu am încotro.
Cu toate astea nu pot să-mi scot din cap experiența asta prin care cine știe câți oameni au trecut și vor trece. Mă tot întreb cât timp o sa mai treacă până voi fi nevoit iar să apelez la serviciile de urgență când nu voi mai avea alte opțiuni, iar gândul acesta mă înspăimântă. Mă întreb ce e mai horror- sistemul sau oamenii? Cine o fi sistemul ăsta? Din cine este el compus?
Nu mai sper nimic de mult, nu mai cred în schimbări. Cred doar în generațiile care vin. Am prieteni medici rezidenți din generația mea care sunt atât de pasionați, atât de profesioniști și atât de implicați. Îi apreciez enorm și mereu le spun că în sinea mea mă rog să nu le obosească avântul.
Aș scrie mai multe dar sunt atât de trist și obosit.
Voi scrie o plângere, nu va rezolva nimic, știu, absolut nimic, dar am să o fac ca să pot dormi liniștit.
Comentariile sunt închise.