În pitorescul sat Jina din județul Sibiu, tradiția este mai mult decât o simplă amintire; este o flacără strălucitoare care arde din inimi timp de peste cinci decenii. Și în fiecare an, în ultimul sfârșit de săptămână din iulie, acest spirit se împletește într-un eveniment ce nu poate fi descris în cuvinte – Festivalul „Sus pe Muntele din Jina”. Iar eu, în calitate de fotograf al evenimentului, am avut onoarea de a călători în timp și de a încerca să surprind „sufletul” acestei sărbători prin lentila aparatului meu de fotografiat.
În zilele pregătitoare, Jina devine cu adevărat o nălucire a tradiției, iar eu îmi pregătesc echipamentul cu grijă, știind că voi avea privilegiul de a captura momentele magice. Astfel, în dimineața zilei de 29 iulie, pornesc spre destinație cu aparatul pregătit să surprind frumusețea și emoțiile ce vor urma.
La sosire, mă întâmpină primarul comunei și organizatorii, iar fiecare discuție mă adâncește în povestea acestui eveniment. Oamenii încep să apară timid, însoțiți de zâmbete și priviri pline de nerăbdare. În acel moment, aparatul meu de fotografiat devine un martor al adevăratei comunități care se reunește aici.
Cu aparatul în mână, am pornit în căutarea aromelor și gusturilor autentice ale festivalului. Printre preparatele de mâncare, am descoperit adevărate opere de artă culinară: miel la proțap, ceaun de oaie gata să cucerească simțurile, mamaligă și brânză, balmoș. Fiecare cadru „a prins viață” prin aceste arome și gusturi autentice, completând povestea vizuală a evenimentului,
Trecerea timpului aduce cu sine oameni din toate colțurile satului, turiști curioși și suflete dornice să se conecteze la tradiții vechi. Privesc în jur și văd chipuri ridate de vreme, înfășurate în straie autentice, oameni ce au trăit și iubit aceleași coline și văi de-a lungul anilor. Fiecare rid, fiecare expresie reflectă o viață împărțită între tradiție și schimbare.
Mă apropii cu grijă de fiecare persoană, încercând să surprind priviri pline de istorie, zâmbete împărtășite și gesturi pline de tandrețe, ei devin subiectele mele preferate, căutând să imortalizez emoțiile și povestea din spatele fiecărui chip.
În mijlocul bucuriei și al melancoliei, ansamblurile de dansuri populare aduc un suflu de viață în peisaj. Sute de copii, îmbrăcați în straie tradiționale, devin parte a unei fresce vii de culori în mișcare. Mă focusez asupra lor, încercând să prind bucuria în salturile lor, energia în mișcările lor și viitorul ce pulsează prin venele lor tinere.
În mijlocul festivalului, am ridicat drona pentru a surprinde frumusețea unică a acestui eveniment de la înălțime. Privind de sus, am văzut cum oamenii se adunau în jurul scenei, culorile straielor lor formând un tablou viu. După ce am explorat în „lung și-n lat”, ajung în fața scenei presărată cu covoare țesute și carpete ciobănești, așteptând să prind în imagine fiecare dansator în momentul cel mai expresiv. Orele trec, iar evenimentul devine un „focar” de energie și bucurie, oameni se adună pentru a fi martorii acestei comuniuni de tradiție și pasiune.
Ajuns la miezul nopții, cerul s-a iluminat de artificii, iar eu am încercat să surprind prin obiectivul meu îmbrățișările oamenilor sub cupola strălucitoare a exploziilor de culoare. Oamenii se îmbrățișau, cu ochii înlăcrimați de frumusețea momentului.
O nouă zi începe cu aroma îmbietoare a cafelei proaspăt preparate, în timp ce lumina dimineții se strecoară prin ferestrele terasei lui Iliuță. Redeschid fotografiile, editând cu grijă fiecare imagine pentru a păstra emoțiile acelei zile vii în timp. Înainte să-mi dau seama, sunt din nou pe teren, martor al unei deschideri oficiale pline de solemnitate, cu prezența personalităților locale și naționale: primari, deputați, senatori și foști miniștri.
Mă concentrez pe scena principală, unde în focusul aparatului de fotografiat apare Tudor, un băiețel îmbrăcat în straie tradiționale, care își înalță vocea pentru a cânta imnul național. Privind prin obiectiv, văd sute de suflete unite într-o singură voce, cu mâna la inimă și cu ochii plini de mândrie națională.
Înainte să-mi dau seama, artiștii se urcă pe scenă și încep să încânte publicul cu muzică și dans. Energia și pasiunea răsună în aer, iar aparatul de fotografiat încetinește timpul pentru a captura fiecare mișcare și fiecare strălucire din ochii celor prezenți.
Cu oamenii îndreptându-se spre casele lor, închei două zile pline de emoții și bucurii. Prin lentila aparatului meu, am surprins zâmbete și lacrimi, dans și cânt, tradiție și evoluție. Fiecare fotografie devine o amintire, o fereastră către sufletele oamenilor, iar eu mă simt privilegiat să pot împărtăși această poveste încărcată de emoție și tradiție.
Comentariile sunt închise.