Gura Râului- Primarul, sătenii și pandemia de Covid-19

În plină pandemie de coronavirus, am vizitat comuna Gura Râului, unde ulițele par a fi împietrite și pe alocuri pustii. Şi nu fiindcă oamenii ar fi speriaţi şi ar sta izolaţi în case, ci pentru că cei mai mulţi au treabă prin grădinile din spatele casei sau pe ogoare. Câte o căruţă trece pe uliţele pustii ducând  îngrășământ pe câmp. Comuna Gura Râului se află la 18 km de municipiul Sibiu, în Mărginimea Sibiului, având vatra satului la ieşirea râului Cibin.

Reprezentanții Primăriei Gura Râului au luat toate măsurile de protecție necesare în această perioadă, punând la dispoziția cetățenilor un telverde disponibil în intervalul 06:00-21:00 pentru aprovizionări la domiciliu.

„Nu avem probleme deosebite, oamenii ies din case doar pentru stricta necesitate. Pentru protecția angajaților am redus programul cu publicul, am afișat anunțuri prin intermediul cărora rugăm cetățenii să solicite cât mai mult online actele de care au nevoie. Angajaților care intră în contact direct cu cetățenii le-am oferit mănuși și măști, iar dezinfectant se găsește în toate birourile. Avem o colaborare foarte bună cu Secția 6 de Poliție din localitatea Orlat, aceștia se plimbă zilnic prin comună, atenționând cetățenii să rămână în gospodării. Am inițiat o linie telefonică, disponibilă între orele 6-21 pentru solicitări la domiciliu. Avem 40 de familii în care se află persoane trecute de 65 de ani pe care le monitorizăm și nu se pot deplasa. Pe acestea le sunăm frecvent pentru a  afla dacă au nevoie ceva anume. Numărul telverde este 0747329505.”, a declarat pentru Sibiul în Imagini, Călin Gheorghe, primarul Comunei Gura Râului.

Nea Vasile în vârstă de 70 de ani a ieşit cu căruţa prin sat să caute vecini care să îl ajute cu ceva treabă prin gospodărie. Cu toate că, bătrânul cunoaşte situaţia din lume despre COVID-19, nu se teme de virus, ci de faptul că nu mai găsește zilieri pentru a-l ajuta cu munca la câmp. „Nu am habar cât va ține virusul ăsta, dar dacă continuăm așa ogoarele vor rămâne nelucrate. Mă tem că la toamnă nu vom avea ce recolta.”

Pe lelița Maria am zărit-o la poartă, sprijinindu-se de un ciomag uitându-se la oamenii care mai trec din când în când pe lângă casa ei. Femeia se plânge de singurătate, că este curtea goală, fără copii, fără nepoţi. Bătrânica ne povestește că are televizor, dar îl deschide doar pentru a vedea slujbele transmise de Trinitas. „La anii mei, ce să mai aştept?”.

De mănuși, măști sau dezinfectant nici nu poate fi vorba. Singura supărare a unui sătean este că au închis crâşma. În rest, lucrurile merg ca înainte. „Afară vine căldura, avem treabă, totul merge bine. Nu ne este frică. Mai o rugăciune, mai o băuturică şi totul o să fie bine.”, spune gureanul.

“Ar trebui să vezi, cândva Gura- Râului, ca să înțelegi ce înseamnă colț de rai cu  străveche tradiție în cultura românească.” (Lucian Blaga)

Comentariile sunt închise.