A merge la copiii nevoiași în prag de Ajun a fost o mare provocare în toți cei 8 ani de când activam, dar anul acesta experiența a fost cu totul diferita. Din momentul în care am plecat în căutarea familiilor, pentru ca facem asta personal, ne-am dat seama ca misiunea din anul acesta este dificila. Am trăit multe emoții încă de la acea etapa, de la familii care nu voiau sa primească ajutor, deși in privirea copiilor se citea dorința, pana la familii care ne-au primit cu brațele deschise și cu ușurare la gândul ca și copiilor lor vor primi ceva. Copii timizi sau mai îndrăzneți, toți aveau ceva in comun. Respectiv acea senzație ca sunt sortiți la a trai aceasta viața chinuita, cu lipsuri, frig și foame. Fără speranța la un viitor mai bun și fără a vedea dincolo de granițele satului. I-am rugat pe copii sa ne scrie o scrisoare pentru moșul și deși ne așteptam la tot felul de denumiri de jucării pe care sa nu le cunoaștem, surpriza a fost una foarte mare. Și-au dorit alimente, haine, “ o masina mică mică, pentru ca Moșul ajunge la mulți copii “ sau încălțăminte pentru părinți și faina pentru cozonac, și sa nu uitam de șampon. Cu toții știm cum arată o casa, cu gard, curte și alte asemenea, dar oare cum este sa trăiești intr-o râpă, intr-o camera construită acolo, cu pârâul care te desparte de casa vecinului ? La -5 grade copii in hanorace învățați cu frigul, copii care trăiau așa cum au fost învățați sa trăiască, mai bine spus, sa supraviețuiască. Și deși la prima impresie ne vine sa dam vina pe părinți, nu este chiar așa. Privind mai atent vom observa ca și părinții lor au fost, la rândul lor, ca ei. Și nu, nu doar familia este cea care te influentează, ci trăind intr-o colectivitate săracă, asta vei învață și tu, ca și copil, ca reprezintă normalitatea.
Pe 24 Decembrie, in ajun, ne-am echipat 5 oameni, cu mult prea putini pentru ce urma sa ne aștepte, și cu peste 80 de pachete pregătite conform scrisorilor lor. Ploaie, noroi și 58 de copii, acesta a fost targetul nostru. Nu vrem sa va mințim, când am fost văzuți cu pachete frumos împachetate, ne-au cerut cu toții, pentru ca erau săraci cu toții, intr-adevăr, dar și sărăcia este diferită. Dacă atunci când i-am căutat am văzut casele doar pe exterior, ei bine, acum am intrat .. și nu încăpeam cu toți, și ne-am lovit de acea sărăcie fără cale de scăpare, ne-am lovit de ideea de a dormit 6 intr-un sigur pat, indiferent de vârsta sau sex. Sărăcie, odăi puține și mici, dar curate și îngrijite. Trecând peste răceala și nepăsarea unora dintre părinți, copiii ne-au așteptat drepți in fata portii plini de entuziasm, si-au așteptat rândul si cadoul oferit de moșul, s-au bucurat de fiecare lucru găsit, de la un cozonac pana la creioane de colorat, deși erau mai mari. Și nu negam, unele lucruri din pachete nici nu știau ce sunt sau nu le mai văzuseră niciodată. Am fost întâmpinați și cu o bucata de cozonac, făcut din ce aveau, cu dragoste, împărțeau și cu noi. Am trecut pe la părinți care ne-au mulțumim ca le-am adus pentru ca și de Moș Nicolae le pregătise cineva din sat cadouri, pentru ca nu aveau de unde .. și aveau 4 fetițe atât de cuminți și frumos educate. Am întâlnit un băiețel ce ne-a întrebat dacă are moșul ceva și pentru verișorul lui, pentru ca merita și el, a fost cuminte. Copii mici care sau nu prea mici care au făcut pe ei de fericire. Am văzut o bunicuța ce creștea singura 9 nepoți plângând de fericire ca are atâtea alimente acum sa le ofere și sa poată sa-i crească. Am văzut cea mai mare fericire in ochii lor atunci când găseau haine sau dulciuri .. pentru ca lipsurile esențiale au contat mai mult decât cea mai frumoasa mașinuța sau păpușică ce s-ar fi regăsit acolo. Nu mare ne-a fost mirarea când am cerut o foarfeca sa deschidem pachetele și un copil a scos din buzunar propria lui brișcă ( briceag ). Instinct de supraviețuire, de apărare .. de la vârste fragede. Am ajuns pe la case la care copiii nu erau acasă, plecaseră la colindat, de dimineață, și deși acest lucru ne-a supărat pe moment, am aflat ca mersul la colindat, prin alte sate, pentru ca al lor era prea sărac, este ca sa aducă bani acasă, la bunica lor, pentru a avea cu ce sa-i crească. Și nu va gândiți la o suma prea mare, 70 lei era maximul pe care îl făcea un copil la colindat .. in zona. Ne-am dat seama astfel ca prea repede judecăm după aparente.
Concluziile acestei experiența le-am tras mai greu, la câteva ore bune după ce am dus la bun final întregul proiect. Am realizat ca nu are nicio importantă cât ai, ca nu trebuie sa mulțumim pentru ca avem, ci trebuie sa ne bucurăm de faptul ca gândim intr-un anumit fel, aspiram spre un nivel de trai și mintea noastră concepe idei de creștere, de dezvoltare.
Nu uitați, Moș Crăciun vorbește pe limba tuturor copiilor, fie ei bogați sau săraci. El este viu printre noi !
Asociația EFA mulțumește sponsorilor, fără de care nu am fi putut face aceasta bucurie:
Fundația Superbet
Agenția Plum Media București
Echipa The Corner Factory
Grădinița Universul Copiilor București
Chevron Nutrition România
AM Consulting
Body Time Sibiu
Și tuturor celor care au contribuit în liniște, în mod anonim, indiferent ca a fost mai mult sau mai puțin.
A transmis presedintele asociatei EFA,
Alexandru Șengenc
Comentariile sunt închise.