Judecat după pantaloni scurți: cum am fost tratat când am vrut să-mi cumpăr o mașină nouă

Acum aproximativ o lună, am luat hotărârea să-mi cumpăr o mașină nouă. După muncă, în mijlocul unei zile toride, am plecat spre câteva reprezentanțe auto din Sibiu. Nu m-am dus la costum și nici cu pantofi lustruiți. Eram îmbrăcat comod – pantaloni scurți, tricou, și da, cu o sapcă după mine, că doar veneam direct de la serviciu. Dar, aparent, în unele showroom-uri din Sibiu, dacă nu ai „look-ul de client bogat”, nici nu exiști.

Ajuns la prima reprezentanță, am intrat liniștit, m-am uitat la câteva modele, m-am plimbat printre mașini. Nicio reacție. Zero interes. Niciun „bună ziua”, niciun „cu ce vă putem ajuta?”. Angajații stăteau în birouri, ascunși după laptopuri sau cu nasul în telefoane. Într-un final, abordez o doamnă care părea că lucrează acolo, deși ar fi fost greu să-ți dai seama după atitudine.

Ridică ochii din telefon, se uită scurt la mine — probabil scanând rapid tricoul și sandalele — și brusc i se activează scutul de indiferență profesională. Nici nu apuc să termin două fraze că deja începe cu „vine greu”, „e scumpă”, „nu prea sunt stocuri”. Tonul? Plictisit. Atitudinea? De parcă cerșeam ceva. Se vedea clar că pentru dânsa n-am „față de client serios”.

Am plecat mormăind din showroom, frustrat. Nu-mi venea să cred cât de rapid și superficial pot fi unii oameni în a judeca. Să ne înțelegem: nu cer covor roșu, dar măcar o minimă politețe. Nu te apuci să scanezi un om după haine și să presupui că nu are bani doar pentru că nu vine în costum Armani.

Am mers mai departe, la altă reprezentanță. A fost ceva mai bine, dar tot nu m-a convins nimic.

Apoi am ajuns la a treia oprire. Acolo l-am întâlnit pe Roberto, un tânăr vânzător care m-a salutat din prima clipă cu respect și interes, fără să-i pese că n-aveam ceas de firmă sau pantofi lucioși. Am stat 5 minute de vorbă, mi-a explicat clar ce modele are, mi-a oferit un test drive, mi-a spus sincer și părțile bune și cele mai puțin bune ale mașinii. Se vedea că știe ce face și că vrea, sincer, să ajute clientul.

Am ales să cumpăr de la el. Deși mașina trebuia să ajungă în aproximativ 5 luni, Roberto s-a zbătut, a sunat colegi din țară, a căutat printre comenzile altora și, ce să vezi, în 3 săptămâni aveam mașina livrată. Ba chiar am primit și un cadou simbolic. Profesionalism de la A la Z.

Mulțumesc, Roberto. Oameni ca tine schimbă percepția despre vânzători. Ai demonstrat că empatia, respectul și seriozitatea nu țin cont de haine.

Cât despre doamna din primul showroom – poate data viitoare te uiți mai puțin la hainele clientului și mai mult la ce vrea omul să cumpere. Pentru că în ziua aia ai pierdut nu doar o vânzare, ci și un comision pe care, sincer, nu l-ai meritat.

Și da, e trist că în România de azi, trebuie să te îmbraci „ca să pari cu bani” ca să fii luat în serios. Dar eu unul refuz să intru în jocul ăsta. Și sunt sigur că nu sunt singurul.