În inima Transilvaniei, în satul Hoghilag, tuberoza nu este doar o floare, ci o adevărată regină a verii. Marius Matache îi dedică acestei minuni parfumate o poezie plină de farmec și sensibilitate, unde natura, iubirea și mitul se împletesc armonios.
Vă lăsăm mai jos poezia:
TUBEROZE
Marius Matache *
În Hoghilag, sub cerul blând de vară,
Parfumul alb se-ntinde pe cărare,
Iar vântul cald alintă calm, spre seară,
Petale moi, ca visul ce răsare.
Plină de rouă, magică poțiune,
O tuberoză ce în noapte strălucește
Cântă prin lunci povești cu zmei și zâne
Și-n inimi pacea lumii înflorește.
Ca jadul prețioasă, înmiresmată
Ai fermecat de-a valma regi și robi
Ai transformat un om într-o armată
Și-ai lumii înțelepți în bieți neghiobi.
Tuberoză, floare diafană
Să-mi alini a iubirii rană
Tuberoză, stea în noaptea lină,
Să transformi profana în divină.
Comentariile sunt închise.