Valea Buii, Kaltbachtal (Valea rece), despre care bătrânii povestesc că și-ar fi primit numele de la un balaur uriaș care trăia odinioară aici, lalolaltă cu oamenii. Legenda Văii Buii, ca multe legende, are un sens etiologic, tinzând să explice elemente ale realității (apariția, aspectul și numele german al văii), apelând la un repertoriu de elemente fabuloase și supranaturale.
Se spune că în vremurile de demult, pe când oamenii se ciomăgeau toată ziua cu felurite dihănii, zmei, zgripțuroaice și uriași năpraznici, trăia prin aceste locuri un balaur fioros. Namila era atât de grasă și de mare, că trupul îi începea cam pe unde-ar fi acum Șeica Mare, iar coada-i ajungea până hăt pe la Agnita. Când dormea, se dezlănțuia întotdeauna o vreme cumplită, iar răsuflarea lui era rece ca viforul, încât înghețau pe-ndată toate râurile și pâraiele din jur, chiar de-ar fi fost în arșița verii.
Citește articolul întreg: https://povestisasesti.com/…/01/balaurul-de-pe-valea-buii/
Comentariile sunt închise.