Fotograful sibian, Fred Nuss este o legendă vie a Sibiului. Acesta este recunoscut, datorită dragostei cu care apasă, la momentul potrivit, click-ul aparatului său. Fotograful-artist a obținut timp de mulți ani la rând titlul de artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică. Fred Nuss a devenit în timp un ”cronicar al locului” în care trăiește. Realitatea decupată prin fotografiile sale este tot timpul mult mai frumoasă. Este unul dintre sibienii care se îndreaptă decisiv spre lista marilor personalități locale, a marilor sibieni.
Mihai Nițu Cât timp a trecut de când imortalizați Sibiul în fotografiile pe care le realizați?
Fred Nuss: Am peste 65 de ani de fotografie pură, adică de când am început să fotografiez, dar ca fotograf de presă am împlinit 55 de ani. Deci, este o viață de om. Din ce știu eu sunt singurul fotoreporter cu asemenea ani în spate și încă în lucru. Nu m-am dat la fund.
M.N Cum ați descrie Sibiul de odinioară în comparație cu cel de acum?
F.N Nu se poate face așa ceva. Noroc că sunt niște arhitecți care nu dau voie să te joci cu câte o construcție. De exemplu, în ultimii ani, au fost niște arhitecți foarte deștepți,care au plantat practic printre vechile terenuri, sau clădiri, niște construcții cum ar fi, bănci, hoteluri.
M.N De unde vi se trage această pasiune pentru fotografie?
F.N Tatal meu a avut un aparat cu burduf. L-am găsit dupa ce a murit și m-am apucat de fotografiat. M-am gândit că dacă aș avea un aparat mai performant, imaginile sunt mai bune. Pe atunci nu se găseau aparate noi. Am intrat în această horă, și m-a ținut până astăzi.
M.N Câți ani aveați când ați pus mâna pe un aparat și ați realizat o fotografie?
F.N În jur de 20 de ani. Eram destul de tânăr. Pe atunci imaginile trebuia scoase, mărite. Am lucrat 40 de ani doar pe intuneric.
M.N Cum vedți rolul fotografiei de astăzi? Când este foarte ușor să editezi o fotografie? Cum vedeți aceasta evoluție, din punct de vedere al unui fotograf care a realizat fotografii toată viața.
F.N Ma simt onorat că am supraviețuit unui sistem de fotografie pe bază de filme, adică pelicule și cu aparatura respectivă. Dintr-o dată s-a pus capăt și au aparut digitalele. Fotografia digitală nu seamănă cu nimic. Dacă deschideți un aparat digital, ziceți că au fost extratereștrii acolo.
M.N Erau mai de calitate pozele făcute în acea perioadă, decât cele din prezent?
F.N La început da. Primul meu aparat a avut 3 mpb. Astăzi lucrezi cu un aparat care are milioane de pixeli. Vă dați seama ce diferență s-a produs în decursul acestor ani. La început s-a spus că niciodată digitalul nu va ajunge să echivaleze lucratura pe film sensibil. Astăzi, tehnica nu stă în loc. Sunt niște capete extrem de inteligente, care au făcut posibil ca fotografia digitală să treaca peste cea cu film. Noi putem obține niște imagini calitative mai bune decat cele obținute cu aparatele cu film, mai ales cele cu film lat.
M.N Ce vă atrage cel mai mult la oamenii pe care îi fotografiați?
F.N Orice fotograf pasionat de portrete, se uită dupa niște fețe foarte expresive. Când un fotograf care se respectă face un portret, lucrurile se schimbă totalmente. Eu, de exemplu, sunt un mare amator de muzică de jazz și am fost la toate evenimentele. Un interpret de jazz face niște eforturi grozave în momentul când interpretează anume pasaje. Atunci se strâmbă, ridică un picior, plânge, râde . Astea sunt momentele în care un fotograf care se respecta prinde un asemenea moment și o serie de asemenea imagini pot constitui un album de portrete.
M.N Ați regretat vreun chip pe care nu l-ați surprins în fotografiile dumneavoastră?
F.N Exista destule persoane pe care nu le-am pozat, dar cele cu caracter, cu expresivitate, cu o anume inteligență, au fost pozate de mine, în decursul atâțior ani.
M.N Vă considerați a fi, întâi de toate un portreist?
F.N Portretul este una din cele mai grele genuri fotografice. La un portret trebuie sa fi foarte activ, pentru că cele mai bune portrete se fac din instantanee. Ma duc la teatru, mă pun în primul rând, și fac un portret al unui actor care are un joc extraordinar. Altfel faci reproduceri de oameni.
M.N Aveți o fotografie care vă este cea mai dragă din toate creațiile?
F.N Nu există așa ceva. Am fotografii care îmi plac ceva mai mult decât altele. E ca și cum întrebi un brutar “care pâine îi place mai mult?”, sau întrebi o mamă “care copil îi place mai mult?”.
M.N Ce sfaturi le-ați da tinerilor fotografi?
F.N Să pună mâna pe carte și să lase telefoanele. Să citească! Fotografia este un gen care trebuie învățat. Nu facem doar poze de dragul amintirilor. Facem niște poze cu un grad de cultură încorporat.
Fred Nuss consideră că practicarea acestei meserii implică ”o doză bună” de pasiune și imaginație, iar faptul că cineva este pus la punct cu tehnică nu este suficient. Artistul subliniază importanța laturii umane a fotografiei: ”Dacă nu știi să umbli cu oameni în meseria asta, iarăși nu ai ce căuta. Nu se poate să fii dur, nu se poate să fii nepoliticos, nu poți să intri cu pumnul în perete”, susține fotograful.
Foto Mihai Nițu