Toni Mădăraş : Înotul- dorinţa părinţilor, pasiune pentru el

La vârsta de 17 ani, Toni Mădăraş se poate mândri cu titlurile câştigate în cei 10 ani de când practică înotul. O dorinţa a părinţilor, a devenit o pasiune a lui încă de prima dată de când a păşit într-un bazin şi a luat primele lecţii de înot, alături de cei patru fraţi ai săi.

Reporter: Cine este Toni Mădăraş, în spatele sportului pe care îl practică?

Toni Mădăraş: Anton Mădăraş (Toni), este o persoană care încearcă în orice domeniu, pe cât posibil să se autodepăşească şi cu fiecare zi care trece să fie o persoană mai bună.

R: .Cum te-ai apucat de înot şi cine te-a încurajat să urmezi acest drum?

TM: M-am apucat de înot din dorinţa părinţilor mei şi tot ei au fost cei care m-au încurajat şi susţinut în practicarea acestui sport, cum de altfel m-au susţinut şi îndrumat în toate alegerile făcute .

R: De unde vine această pasiune? Care e a doua  pasiune, după înot?

TM: Pasiunea adevărată pentru înot, vine din momentul în care am cucerit prima medalie, fapt care mi-a dat o „sete” să zic aşa, de a câştiga cât mai multe medalii şi de a fi cel mai bun.

A doua mea pasiune, pot spune că este călătoritul, dar având în vedere că am antrenamente în fiecare zi, nu prea am timp să mă bucur de asta.

R: Ce dezvoltă acest sport, atât pe plan fizic cât şi pe plan psihic?

TM: Acest sport îţi dezvoltă foarte mult calităţile fizice, muşchii, corpul,  totul într-un mod frumos şi armonios, iar pe plan psihic înotul te întăreşte la propriu, dezvoltându-ţi calităţi precum determinarea, hotărârea, ascultarea, ambiţia şi perseverenţa.

R: Aş dori să ştiu câteva lucruri de bază, despre sportul pe care îl practici.

TM: Înotul este un sport frumos, special, deoarece nu eşti în elementul de zi cu zi (în aer liber). Înotul este extrem de dificil şi îţi testează limitele peste măsură. Este un sport complex şi antrenează  toate grupele musculare.

R: Cu ce frecvenţa se ţin antrenamentele?

TM: De obicei, adică în cursul şcolii, antrenamentele se ţin de 6 ori pe săptămâna (minim), iar  în timpul vacanţelor, doua antrenamente pe zi (10-12 pe săptămâna, minim 2 ore)

R: La ce lucruri trebuie să renunţi, atunci când faci sport de performanţă?

TM: Sportul de performanţă implică multe sacrificii. Trebuie să renunţi la timpul liber, timpul petrecut cu prietenii (la un suc), distracţiile în cluburi, dar acestea sunt lucruri mărunte dacă îţi doreşti cu adevărat să fii cel mai bun; partea dificilă este aceea în care trebuie să te muţi în alt oraş, departe de cei dragi, departe de familie.

R: De ce însuşiri au nevoie copii, tinerii, care doresc să practice acest sport?

TM: Copii şi tinerii din ziua de azi, care doresc să practice acest sport ar trebui să fie perseverenţi, deoarece este un sport foarte greu şi întâmpini o mulţime de obstacole şi sunt de părere că oricine ar trebui să practice acest sport, nu neapărat la nivel de performanţă, ci pentru că este benefic întreg corpului.

R: Ce simte un sportiv, când pierde o competiţie importantă?

TM: Pierderea unei competiţii, e o lovitură puternică si îl afectează foarte tare pe acesta, dar în acelasi timp îl ambiţionează şi îl face să îşi dorească să se autodepăşească, să fie din nou cel mai bun.

R: Te-ai confruntat cu vreo accidentare gravă?

TM: Nu, dar mă deranjează câteodată umerii. De precizat este că, majoritatea înotătorilor se confruntă cu această problemă. Nu am avut niciodată o accidentare gravă, deoarece sunt prudent şi mă gândesc la consecinţe înainte să fac ceva riscant.

R: Ai foarte multe medalii câştigate de-a lungul timpului. Cât de greu ţi-a fost să cucereşti aceste titluri?

TM: Am ( în jur) de 85 de medalii câştigate de-a lungul timpului, dintre care 38 cucerite la Campionatele Naţionale. Am cucerit aceste titluri cu multă muncă şi perseverenţă, prin mii de ore şi mii şi mii de kilometrii înotaţi.

R:Unde ţi-a plăcut cel mai mult, la nivel de competiţie?

TM: Cel mai mult, la nivel de competiţie mi-a plăcut la „Campionatele Internaţionale de înot ale României” de la bazinul Dinamo din Bucureşti, în anul 2016, unde au participat nu mai puţin de 10 ţări.

R: Ai vreo superstiţie înainte de competiţii?

TM: Da, am câteva superstiţii înainte de competiţie, printre care cele mai importante sunt: să intru cu piciorul drept în incinta bazinului şi să repet cronologic lucrurile pe care obişnuiesc să le fac înainte de probă, dacă la prima probă din concurs am mers bine.

R: Cum te-a sprijinit familia în ceea ce priveşte viaţa de sportiv?

TM: Pot spune că familia m-a sprijinit cel mai mult în viaţa de sportiv, oferindu-mi ocazia să mă pregătesc în condiţii destinate acestui sport. A fost puţin dificil cu naveta, având în vedere că eu nu locuiesc în Sibiu, iar pentru tatăl meu a fost şi mai greu şi spun asta pentru că toţi cei patru fraţi ai mei practică înotul, el fiind cel care ne achiziţiona echipamentele de care aveam nevoie.

R: Care este cea mai mare satisfacţie a ta?

TM: Cea mai mare satisfacţie a mea este să văd că nu am muncit degeaba, că roadele strădaniei mele încep să apară.

R: Ce sentiment ai avut atunci când ai urcat pe un podium, meritele fiindu-ţi astfel recunoscute?

TM: Atunci când am câştigat prima dată titlul de Campion Naţional al României am fost incredibil de fericit, nimeni şi nimic nu îmi putea îndepărta acea stare. Acela este cel mai frumos sentiment, să ştii că eşti cel mai bun şi că meritele tale au fost atribuite

R: Care este deviza/slogan-ul tău în viaţă?

TM:  Nu pot să spun că am un slogan în viaţă după care să  merg, dar cred că fiecare persoană ar trebui să se ghideze după un principiu simplu: autodepăşirea. Fiecare, să încerce să fie un om mai bun azi, decât a fost ieri în toate domeniile de activitate, pentru că doar aşa putem ajunge cât mai departe.

R: Cine este modelul tău în viaţă? Dar în ceea ce priveşte lumea sportului?

TM: Nu am un model anume în viaţă, dar încerc să culeg lucrurile bune de la fiecare om şi să învăţ mai mult sau mai puţin de la fiecare, iar în ceea ce priveşte lumea sportului îl admir foarte mult pe Michael Phelps, cel mai titrat sportiv al tuturor timpurilor.

Autor: Alexandra Gheorghe

Foto: arhivă personală