Hamba, „Pământ Crăiesc” sau „Satul cocoşului unde cântau Otomanii”

Satul Hamba, atestat pentru prima oară în anul 1337, s-a aflat puțin peste  200 de ani pe punctul de a fi şters de pe faţa pământului, suferind un devastator atac otoman.

Istoria satului seamană mult cu istoria localităților rurale din Transilvania. În documente satul se menționează o dată cu reședința comună Șura Mare în 1337 și făcea parte din așa zisul Pământ Crăiesc. Turcii în 1493 au atacat toate localitățile în zonă, Hamba de și oarecum izolat față de alte localități nu a scăpat de incendiere. Înainte de venirea turcilor a existat o bazilică (Sf Servatius) acesta fiind reclădită în 1500 în varianta fortificată cu zid de incintă după vizita turcilor.
În timpul războaielor mondiale locuitorii au suferit, dar au și luptat monumentul eroilor fiind prezent și aici. Deportări masive au avut loc în 1945 în Uniunea Sovietică. Mulți nu s-au mai întors. După 1989 sașii au început să emigreze definitiv în Germania, acum probabil vin doar să viziteze sau să își aducă aminte.

Din bazilica romanică puternic degradată s-a păstrat şi a putut fi reparat doar turnul, lângă acesta construindu-se o nouă navă, care la rândul ei a fost înlocuită în sec. al XVII-lea de actuala clădire. Fără a se afla sub ameninţarea războaielor sunt numeroasele tradiţii săseşti, cum ar fi folosirea regulată în perioada Crăciunului a aşa-numitului „Lichtert“,un sfeşnic din lemn de formă ovală, bogat împodobit cu globuri strălucitoare şi beteală. Când lumânările sale erau aprinse în biserica întunecată, comunitatea sau corul începeau să cânte colinde.

Acest obicei a fost păstrat până de curând în Hamba, dar s-a pierdut odată cu emigrarea saşilor. Se păstrează însă până astăzi biserica satului, a cărei istorie construită a lăsat urme valoroase, ce merită vizitate. Însă nici aceasta în totalitate. Doar zidăria turnului bisericii sală din Hamba se mai păstrează din perioada romanică a construcţiei.

Turnul a fost probabil reparat după distrugerea bisericii din anul 1493 şi întărit cu un drum de strajă din lemn, în timp ce biserica nu a mai fost reconstruită, ci doar înconjurată cu un zid defensiv. Noua construcţie a bisericii din 1749 a durat doar până în 1830, când a fost înlocuită de actuala clădire, zidul de apărare trebuind să-i facă loc acesteia. Mica biserică clasicizată, armonios proporţionată nu mai este folosită astăzi, mobilierul ei incluzând tribunele de lemn, amvonul şi stranele fiind mutat în altă parte.

Biserica evanghelică din Hamba a fost dezafectată. Din lipsă de credincioși, mobilierul a fost scos din interior, și au fost distribuite bisericilor altor comunități evanghelice. Altarul se află la Turnișor, cristelnița la Sibiu, iar orga se poate vedea la Biserica Neagră din Brașov, în balconul sudic.

Din primăvara anului 2015, asociația „Melikoleg“ a înființat o școală de apicultură ecologică. Aici se țin diferite cursuri pentru începători, dar și pentru avansați. Oferta de cursuri este variată: creștea albinelor și obținerea mierii, combaterea dăunătorilor în mod natural, folosirea mierii și a produselor apicole în scopuri curative precum și marketing. În plus, se pot cumpăra diferite sortimente de miere biologică direct de la producător.

Hamba (în dialectul săsesc Hunebich, Hunebiχ, în germană Hahnenbach, Hahnbach, în trad. “Pârâul cocoșului”, în maghiară Kakasfalva, în trad. “Satul cocoșului”) este un sat în comuna Șura Mare din județul Sibiu, dar, pentru început se numea Grosăraua . Era un sat cu câteva case de români si era aşezata la doar câţiva km de satul actual, în pădure, zona Grosăraua care mai există şi acum, dar acesta a fost desfiinţat şi înglobat la satul Hamba.

mai multe știri pe www.sibiulinimagini.ro

foto reorezentativa Ovidu Sopa

Comentariile sunt închise.