CÂND SIBIENII RĂPEAU UN PRINCIPE al ŢĂRII ROMÂNEŞTI
prinderea lui Nicolae Mavrocordat de către trupele habsburgice. sursa foto: istorie-pe-scurt.ro
Acum 300 de ani a avut loc la Sibiu unul dintre cele mai curioase episoade din frumoasa noastră istorie. Un comando militar trimis de la Sibiu îl răpește pe principele Ţării Românești, Nicolae Mavrocordat, și îl aduce la Sibiu.
Familia Mavrocordat a fost una dintre cele mai importante din acest loc european, fiind jucători importanți pe scena politică. Oricât au fost ei blamați de istoriografia comunistă, familiile fanariote în special cea a Mavrocordaţilor, au modernizat țările române și le-au adus din Evul Mediu în modernitatea iluministă. Primul dintre domnii Mavrocordaţi a fost Nicolae, principe al Ţării Româneşti în 1716 și apoi între 1719 – 1730. Înainte de aceste „mandate” a fost și principele Moldovei între 1709 şi 1710 şi din nou între 1711 – 1716
Nicolae Mavrocordat
Nicolae Mavrocordat a fost un fidel al otomanilor, impus de aceștia şi tocmai din acest motiv nu foarte iubit de români. Răpirea are loc în contextul nenumăratelor conflicte austriaco-otomane. Să nu uităm că Sibiul era deja una din importantele garnizoane ale Imperiului. De aceea, armata habsburgică trimite un „comando” militar de la Sibiu la București, cu scopul de a-l aduce pe principe în custodia armatei austriece.
Totul s-a întâmplat în noaptea de 25 noiembrie 1716, Mavrocordat trezindu-se cu pistoalele îndreptate spre el. Aceştia l-au găsit in halat, principele necrezând că austriecii chiar vin să îl răpească, după ce la începutul lui septembrie, bucureștenii l-au păcălit odată că austriecii vin să îl ia prizonier. Soldații au fost ajutați de partizanii pro-habsburgici din partidele boierești de la Bucureşti.
pasul Turnu Roşu în varianta sa medievală (sus) şi în cea habsburgică (jos). Mavrocordat ar mai fi prins numai ruinele fortificației medievale, garda habsburgică urmând a fi construită ulterior.
Comando-ul era format din 1200 de soldați sârbi conduși de un maior de origine bavareză pe nume Dettin von Piovda. Pratic aceștia au ocupat Bucureştiul. El este adus la Sibiu pe 7 decembrie prin valea Oltului pe la Câineni şi prin postul de graniță de la Boiţa. La Sibiu este reținut cel mai probabil, în casa provinciei, fosta casă Lutsch, unde stătea şi guvernatorul Transilvaniei. Clădirea astăzi nu mai există, fiind demolată iar în locul ei fiind construit cazinoul militar din piaţa Mare, astăzi sediul Forumului Democrat German din România. Alte locații ar fi putut fi clădirea demolată şi pe al cărei loc s-a construit Casa Filek, astăzi sediul Episcopiei Evanghelice sau Casa Hecht, în acea vreme casa națiunii săsești.
piaţa Mare, pictată de Franz Neuhauser. În colțul picturii se poate vedea casa Lutsch, aşa cum arăta în acea perioadă. Una dintre puținele clădiri cu două etaje din cetatea Sibiului. Era una dintre cele mai importante realizări arhitecturale din Sibiul gotic şi renascentist.
Aici el era păzit de trei soldați dar starea lui de detenție era una relativă, fiind mai degrabă tratat ca un oaspete. Deseori era văzut în compania generalului Steinville, comandantul trupelor habsburgice din Sibiu iar copiii săi participau activ la viaţa Sibiului. El a rămas în detenţie la Sibiu până în 1718, când în urma păcii de la Passarowitz, este eliberat iar el preia din nou frâiele Ţării Româneşti.
decapitarea lui Harteneck, ne dă această gravură în care se văd casa Hecht şi Casa Lutsch. A treia posibilă locaţie e punctată prin săgeata neagră.
Sursa cea mai bună ce s-a aplecat asupra acestui episod este cronica lui Anton Maria del Chiaro, o excelentă cronică contemporană cu evenimentele.
Sursa Răzvan Pop blog de sibian